Sissi
Soția lui Franz-Iosif, o Lady Diana înainte de termen, după asasinarea ei de către un anarhist devine obiectul unui cult în monarhia bicefală, fiind alintată Sissi de un întreg imperiu.
I se ridică statui, sunt botezate bulevarde și poduri cu numele ei, regina cu mijloc de viespe – avea 1,72 înălțimea și 50 de kilograme - devenind simbolul unei vieți mai altfel, mai personală, mai originală, mai liberă până la urma urmei.
Băile Herculane, dacă nu se ruinează de tot, ar putea fi un loc unde amintirea ei să fie cultivată și în țara noastră, Sissi fiind încântată de zonă, de oamenii locului, făcând lungi plimbări prin pădure acompaniată doar de pădurarul român în care avea încredere absolută. Cei bătrâni de acolo încă – așa cum am putut constata la fața locului acum zece ani și ceva – își amintesc de împărăteasa cea frumoasă, un traseu din pădure fiind alintată de ei poteca Sissi.
Așa cum am arătat în reportajul nostru despre monumentele Aradului, cultul împărătesei nefericite a fost prezent și la Arad. Unul dintre podurile peste Mureș, cel care ducea la Cetate, fiind acum înlocuit cu noul pod Decebal, a purtat până în 1920 numele ei, bulevardul Decebal de asemenea iar în parcul unde se află acum hotelul Continental-Astoria se afla un bust Sissi așezat în centrul unui ansamblu de trepte și bănci care imita, la o scară modestă, monumentul din Volksgarten, Viena.
Toate acestea au mai fost spuse, apropoul de acum vine în urma unei manifestații arădene numită Zilele Culturii Austrice, ajunsă la cea de a doua ediție. Ziua a doua a fost dedicată oarecum exclusiv personajului reginei tragice. Oarecum pentru că a fost vorba de o expoziție Romy Schneider, actrița devenită celebră în urma personificării reginei în filmul de mare succes Sissi (nu Sissy). Și de proiecția filmului.
Frumos, nimic de zis. Dar, poate era și mai frumos dacă toate acestea se puteau întâmpla în prezența bustului ei aflat acum la un muzeu în Ungaria, imediat după graniță. Chiar dacă nu definitiv, era poate interesant să vadă cei care au participat la manifestări și apropoul.
De readucerea bustului la Arad, orașul pentru care a fost făcut, și reamplasarea în față la Astoria nici nu mai pomenim, nu pentru că ar fi imposibil, ci pentru că nu ar fi demn, nu-i așa, de un oraș care dorește să devină capitala culturală a Europei.
