Fuga 7

După ce ar trebui să-ți dai seama?, ai atacat-o în timp ce îți luai berea înapoi. Era Azuga, mândria berii românesti multilateral dezvoltate, un motiv pentru unul din vestul țării să treacă spre Est Carpații. Așa se spunea, cel puțin. Ce să-mi dau seama?, s-a uitat Mia la tine cu ochii cât o gură sticlei de bere înainte să dea în clocot. Observația a fost, așadar, doar de dragul conversației, o pietricică de care să se-mpiedice gândul hoinar al apusului de soare. Că-s ungur. A, nu știu, a revenit ea plină de speranțe la pietricica de care a uitat. Să nu mă crezi chiar atât de proastă. Ai dat înțelegător din cap, ea a continuat mai linistită: Îmi dau seama că ungurii nu sunt negrii sau asiatici cu ochi migdalați, că nu se deosebesc fizic de noi, românii. Ba, se deosebesc, ai aruncat-o tu promt, să vezi ce urmează. Cum adică, s-a oprit ea dezamăgită, tu nu te deosebesti cu nimic de cei de pe aici, ai putea trece drept unul dintre ei. E adevărat si nu chiar, ai spus tu după câteva clipe de tăcere, după care ti-ai întors fața drept spre ea. Soarele își trimitea ultimele raze străpungând norii sângerii de la poalele cerului. Îti imaginai că în această, aproape crepusculară, lumină trebuie să arăți ca Nosferatu din filmul lui Fritz Lang. Da, a zis ea după o vreme. Se uita în ochii tăi, căutând ceva acolo despre care tu doar bănuiai ce ar putea fi. Ei, vezi, i-ai spus atunci: e doar o impresie. E doar la prima vedere. Obișnuința. Dar vorbești foarte bine românește, nici după accent nu te trădezi. Vorbesc relativ bine, foarte bine doar dacă accepți că sunt ungur, iar tu ai acceptat asta din start, chiar te-ai gândit că va urma ceva interesant. Realizând în timp ce spuneai astea că o iei razna din nou, te-ai oprit la timp. Neștiind exact motivul, a tăcut și ea preț de câteva cuvinte, după care a spus: poate, nu stiu, complici lucrurile. Da, ai dat tu din cap: este problema mea cea mare, complic lucrurile. Spune-mi ceva în ungurește, a spus ea atunci, încercând să scoată discuția din fundătura unde ai împins-o de buna voie și nesilit de nimeni. Élet, i-ai zis dintr-odată, înseamnă viață. Provine dintr-o rădăcină care poate fi redusă la sunetul é, un e deschis si lung cum nu este în română, asemănator cumva cu é-ul final din italianul perché. Combinat cu consoane produce rădăcini care toate indică viața: éb, treaz, vigilent, probabil in legătură cu ép, adică intreg, ék, frumusețe, decor, él, trăiește, mai departe élet, cum am spus, viață, dar poate fi și tăiș, ép, întreg, da?!, én, subiectul, adică eu, ér, vena dar si fir de apă sau aur, de unde și semnificația de valoros, érték, iar de aici verbul a înțelege, érteni, adică să distingi între ce are si ce nu are valoare, és e conjuncția și, ész e mintea, év e ca la ev, e timpul, anul, ét e alimentul, hrana, mâncarea, ceea ce întreține viața. Îți bați joc de mine, așa-i? Nu, de fel, i-ai spus în timp ce deveneai atent la zgomotele care veneau dinspre intrarea în club. Ea insista însă: nu se poate, ce spui tu este o poveste de adormit copiii. Hai, că n-avem timp acum, cred că vom pleca imediat de aici ai retezat-o încercând să deslușești ce se întâmpla mai încolo. Erau voci de scandal, voci pe care le-ai mai auzit, și întotdeauna în mijlocul lor se afla Nelu. L-ai zărit până la urmă, Bebe îl ținea de braț încercând să-l scoată din hol și din mijlocul unui grup de oameni agitați. Nelu părea baiul în persoană. Ceilalți din jurul lui, agitați si temători, fără să aiba curajul de a trece la acțiune. Hai, i-ai zis fetei, e cazul să o iei din loc. Mergeți înainte cu Bebe, vă ajungem din urmă. Sesizând sămânța de scandal s-a ridicat și ea în picioare uitându-se cu ochii căscați de neliniste spre portile mari de metal deschise încadrate de vitrine la fel de uriașe: Si tu, de ce nu vii? Du-te, i-ai spus mai apăsat, vom veni și noi. Între timp Bebe l-a tras pe Nelu în afara holului, grupul s-a mutat pe esplanadă, miezul agitat fiind repede înconjurat de un cerc al curioșilor așteptând deznodământul. Îl puteai auzi acum pe Nelu adresându-se cuiva cu o voce mult mai groasă ca de obicei: Bă, fraiere, nu vezi că tremuri? De ce nu te duci acasă la mămica să-ți dea chiloți curați? Hai, odată, nu te mai da viteaz, ai auzit-o și pe Bebe. Ai ajuns exact când trebuia. Bebe a iesit din grup, lăsându-l singur, îndreptându-se spre prietena rămasă și ea singură pe treapta de jos a esplanadei. Nelu te-a văzut la marginea cercului de curiosi. Stiai ce va urma: un pumn de nicăieri, fulgerător și apăsat în nasul fraierului din fața sa după care urletul lui Nelu: Valea! I-ai făcut loc printre cei care se uitau la cel care a încasat lovitura aflat acum în genuchi cu sângele șiroindu-i din nas. Ca unul care tocmai a sosit fără să realizeze ce se întâmplă ai închis breșa prin care s-a strecurat Nelu, aplecându-te spre victima care încă era în stare de șoc. Nelu a trecut val-vârtej printre cei care abia sosiseră sa vadă bătaia, alergând din toate puterile spre cel mai apropiat colț de clădire-bloc care îl putea ascunde de posibilii urmăritori. Câțiva mai breji din cercul celui lovit încercau să vadă pe unde s-o ia după el, dar unul dintre ei care părea mai matur și experimentat a hotărât: Lăsați-l, îl prindem oricum, o știu bine pe Lia, stă la ea, probabil. Te-ai mai învârtit un pic printre ei, încercând să-ți dai seama exact de situație. Erau vreo cinci, dar doar doi păreau periculoși cu adevărat. Cel lovit care stătea acum pe ultima treaptă a esplanadei ținând o batistă la nas si cel care i-a oprit să-l urmărească pe Nelu. Dacă își amintea careva dintre ei că ați venit împreună putea să iasă urât, așa că n-ai mai insistat, fofilându-te lejer printre ceilalți, încercând să-ți amintești direcția din care ați venit spre club. După două colțuri a apărut și Nelu. A răsărit fără veste de undeva din parcul dintre blocuri de parcă v-ati fi vorbit dinainte.

Nu-i niciun pericol deocamdată, i-ai spus fără să-ti întorci capul spre el, dar știu de tine și de Bebe. Te vor vâna, asta-i sigur. Da, a spus Nelu vesel, ma vânează deja o armată întreagă de fraieri. Dimineața plecăm spre Nucet să n-o punem pe Bebe într-o situație delicată. Ne oprim la Târgoviste, ne întâlnim cu un amic și acolo, poate petrecem o noapte la el, revenim aici peste două-trei zile doar să ne luăm rămas bun, fraierii o lasă moartă până atunci, crezând că am fugit cu coada între picioare, iar Bebe e șmecheră destul să se descurce cu ei. Noi, adică, ai încheiat tu secvența lui Nelu, nu tu, noi. A înțeles imediat, s-a întors spre tine cu zâmbetul acela împrumutat din westernurile italiene: Hai, las-o moartă, și ce dacă am feștit-o, ce-ai vrea, să-mi smulg părul de pe piept. N-ai păr pe piept, i-ai spus zâmbind la rândul tău, considerând afacerea încheiată pe moment. Uite și fetele, l-ai auzit imediat după asta pe Nelu și într-adevăr, Bebe stătea cu mâinile la sân în fața voastră nițel mai încolo, lânga ea proaspăta ta cunostință oripilată de misterul limbii maghiare. V-ati oprit față-n față, Bebe se uita lung spre voi, schimbând din când în când privirea de pe el spre tine și invers. Nelu n-a rezistat prea mult, a început să râdă scurt și ritmic după care a terminat la fel de repede: Mia, nu, s-a uitat la fata care n-avea încredere în posibilitățile limbii maghiare. Da, a spus ea continuând râsul lui Nelu de unde l-a lăsat acesta în paragină.