Orașu' ca o piață

Nefiind arădean prin născare, primarul încă tânăr doar foarte înțelept al orașului nostru a învățat repede.

Doritor de susținere și omagii, el a înțeles de la început că pentru arădean există un spațiu sacru absolut iar acesta nu este casa, biserica, nici măcar terenul de fotbal.

Arădeanul se simte acasă doar în piață.

Nu e ceva deosebit, în fond toate marile orașe s-au născut cândva în jurul unor piețe. Majoritatea dintre ele s-au dezvoltat însă, devenind altceva, Aradul rămănând peste secole un oraș al piețelor fără început și fără de sfârșit.

Am mai scris despre acest sindrom, arătând că sunt zeci de piețe în oraș iar la sfârșitul săptămânii arădeanul adevărat se duce la măcar două-trei din ele. Să se uite, să vadă ce se mai vinde, ce se mai cumpără, să poată spune înainte de masa de duminică câteva cuvinte bine găsite despre mersul lucrurilor în urbe.

Despre care a aflat în piață.

Și cum spuneam, primarul cel tânăr și înțelept a înțeles repede acest lucru, organizând orașul de parcă n-ar mai fi și n-ar mai trebui să fie nimic pe aici în afară de piețe.

Ocazia cea mare vine în fiecare an de sărbătorile de iarnă, Decembrie fiind luna în care Aradul dervine o mare piață, un loc al lucrurilor de privit și discutat, spațiu al efemerului duios și fără importanță.

Iată de ce, acum la început de Decembrie preelectoral, primarul încă tânăr dar din ce în ce mai înțelept al Aradului a făcut două lucruri strâns legate: a mărit taxele și impozitele și a dat drumul la iluminatul de sărbători.

Și uite așa, piețele s-au umplut de lumină, mai multe piețe, cel puțin două în zona centrală, una în fața primăriei, cea de a doua în spatele teatrului, o zonă multă vreme părăsită dar acum răgăsită din nou de dragul arădenilor.

Iluminatul este spectaculos, nimic de zis, chiar dacă oglindește un gust îndoielnic și o meserie pe măsură. Instalațiile de lumină arată splendid pe întuneric dar cu atât mai jalnic pe timpul zilei, fiind cam ieftine din plastic alb, fără să aibă șanse să se topească în peisajul desfrunzit al bulevardului.

Podiumul care a distrus parcul din fața primăriei a fost mutat în piața Avram Iancu, iarba de acolo oricum nu este foarte deasă si spectaculoasă iar dacă se distruge de tot, cu atât mai bine, e rost de o nouă investiție necontrolabilă, câtă iarbă, câtă frunză...

În aceste piețe care în timpul zilei arată cât se poate de sordid oricum n-ai ce face, căsuțele cu kürtőskalács ar da faliment la Arad, poate acum, cu teroristu' secuiesc, mai prind ceva viață. Arădeanul nu se duce la piață să consume, așa cum am spus, el are din acest punct de vedere o atitudine filozofică, chiar metafizică: nu face nimic acolo doar stă și se uită.

Dar mai mult stă să vadă la ce se uită...