Deși cântată în anii șaizeci-șaptezeci în toate limbile și de către cei mai mari - Roy Orbison, Joan Baez, Dalida - compoziția lui Pete Seeger din 1955 a rămas lipită de cea care a fost Marlene Dietrich, una dintre cele mai celebre femme fatale de la Hollywood.
Melodia în sine este un ”ubi sunt”, gen medieval latin nostalgic și biblic oarecum, referindu-se la cei plecați, cei care nu mai sunt printre noi. Și ca lucrurile să fie și mai complicate, Seeger mărturisește că versurile i-au fost inspirate de opera mai nou bănuită de plagiat a lui Solohov, Pe Donul liniștit.
Pe de altă parte, Marlene a primit cetățenia americană în 1939, refuzând invitația naziștilor de a reveni în Germania, devenind dimpotrivă una dintre actrițele de la Hollywood care a participat foarte activ la spectacolele din timpul războiului pentru militarii americani. Și pentru că lucrurile nu se termină nici aici, a fost prima melodie cântată în germană în Israel - varianta germană este considerată cea mai puternică -, Marlene punând astfel capăt în 1963 la interdicția tacită ca în Israel germana să fie folosită în public.
După toate astea nu-i de mirare că New Statesman a inclus compoziția lui Seeger printre primele douăzeci de melodii cu mesaj politic.
Comments