Lumea zâmbetelor pierdute

Vă rog, de la început, să nu confundați zâmbetul cu rânjetul.

Ar fi grav, atât de grav încât nici n-ar mai avea rost să citiți până la capăt această scurtă meditație despre lumea fără zâmbet.

Vă ajut un pic: zâmbetul este poarta sufletului care se deschide, pe când rânjetul este camuflajul sufletului otrăvit.

A zâmbi înseamnă a fi interesat de celălalt, a rânji înseamnă să fi interesat doar de tine însuți, mai precis de ceea ce crezi că ești.

De obicei, greșit.

Te crezi mai deștept, mai bun, mai frumos decât ceilalți, ți se pare că ție ți se cuvine iar ceilalți nu fac altceva decât să conteste toate acestea. Într-un fel sau altul.

Dacă vă mai aduceți aminte de anii de copilărie, vă veți aduce aminte și de bucuria care vă umplea sufletul atunci când cineva vă zâmbea. Lumea devenea dintr-o dată frumoasă și plină de promisiuni, visele păreau adevărate iar cele rele dispărute pentru totdeauna.

Zâmbetul duce colțul gurii în sus, spre cer, tristețea posomorâtă îl coboară spre locul unde ni se va săpa groapa. Precum în cele două măști care simbolizează arta teatrală, totuși, ambele sunt adevărate, ambele deschid calea spre celălalt.

Nu și rânjetul! Mască în sens modern – masca antică nu ascundea, ci simboliza! - rânjetul este nesinceritatea întruchipată, modul în care omul lipsit de onestitate, urmărindu-și interesele pe care le știe ca fiind inacceptabile pentru ceilalți, încearcă să se strecoare printre ei.

În ceea ce mă privește mă întâlnesc din ce în ce mai rar cu oameni care știu, au curajul și ușurința zâmbetului. Sunt înconjurat de rânjete și schimonoseli în timp ce zâmbetele devin entități în sine precum vestitul zâmbet rămas în urma corpului dispărut al pisicii din Chesire.

Nu-mi fac iluzii și nu mă dezarmez cu toate că știu că ne aflăm pe o cale greșită.

Până când mai găsesc oameni care știu să zâmbească nu este nimic pierdut.

Spre deosebire de rânjet, care este la fel indiferent de câte ori și la câți apare, un singur zâmbet este în stare să provoace colosalul râs eliberator al cerului prăvălindu-se peste pământ.