Sfârșitul balului

Sentimentul că vremurile bune de altădată s-au terminat pentru totdeauna este un sentiment recurent modern. Nostalgia ține de vârstă și de ideologia modernă, romantică a timpului liniar curgând implacabil spre un sfârșit de neocolit.

Prima melodie care poate fi socotită un hit a apărut l-a sfârșitul secolului al XIX-ea, se numea Sfârșitul balului făcând peste cinci milioane de partituri vândute. Era vremea dinaintea până și a cilindrilor de ceară, partiturile l-au făcut bogat pe autor, introducându-l în rândul personajelor recente socotite celebre pentru lucruri pentru care înainte-vreme nici măcar nu erai pomenit într-o societate bună.

Oamenii acelor vremuri de demult, oarecum naivi, se temeau de mânia zeilor și de sfârșitul lumii, cei excepționali care se luptau cu soarta devenind la rândul lor semizei, sfinți sau cel puțin eroi.

Cei de acum se tem doar de trecerea timpului văzut exclusiv ca o alternanță de perioade bune, faste și altele mai puțin de dorit. Cele din prima categorie țin de bal, indiferent cum s-ar numi, de sărbătoare, de timpul liber din ce în ce mai extins al omului care își trăiește viața cinci zile pe săptămână dar nu mai mult de opt ore pe zi.

După care urmează balul și cei care îl fac să uite de toate cele: departe de a fi semizei sau sfinți, aceste persoane sunt celebrități, vedete doar pentru simplul fapt că-i ajută pe ceilalți să uite.

La început erau doar cântăreți, saltimbanci, actori, clown la circ, mai nou rolurile s-au amestecat, a apărut eroul modern: omul public, celebru și vestit pentru te miri ce. De fapt, nu te miri, dimpotrivă: consideri absolut normal ca cineva să fie vestit pentru culoarea chiloților săi sau pentru că i-a dat unui cerșetor o bancnotă în loc de o monedă coclită.

Și uite așa viața devine un bal fără de sfârșit, o învălmășeală de culori și țipete în care te pierzi condus și de convingerea lăuntrică liniștitoare că tu ești altfel. N-ai nici un argument, ești la fel ca ceilalți dar la o adică ai putea și tu să-i dai cerșetorului o bancnotă de o sută de lei. Nu-i dai însă, pentru asta sunt vedetele și celebritățile care lucrează în locul tău, ritmează dansul mai mult hilar decât macabru al balului etern al nimicniciei.

Desigur, odată se va termina și acest sfârșit de săptămână, se va termina și Crăciunul și Revelionul, concediul și vacanța vor lua sfârșit și ele odată.

Urările de bine vor cădea în gol, melodiile vor suna ca dracul dar nu-i nimic, totul are un început și un sfârșit, week-endul se apropie, numai mâine nu e vineri iar până atunci ai toate posibilitățile să mai afli ce au mai făcut celebritățile, cine a mai fost ridicat de DNA, ce culoare poartă la chiloți prezentatoare de la Scandal TV.

Balul nu se termină niciodată.

Iar viața nu prea mai are importanță atunci când ești invitat la dans mereu...