Space Oddity without David

Space Oddity

Chiar dacă l-am remarcat relativ târziu, în ultimele două decenii am fost mereu atent la personalitatea ieșită din tipare a lui David Bowie. Fără să fiu captivat foarte tare de muzica sa, am înțeles, cred, până la urmă, secretul său. Secret constând în celebritatea sa neîntreruptă, fără egal, începând de la sfârșitul deceniului șapte al secolului trecut și continuată până la moarte, adică ieri. Cu două zile înainte, bolnav incurabil de cancer, de ziua sa de naștere, David lansa ultimul său album dintr-un șir greu de numărat și cu atât mai greu de ținut minte. Prima sa melodie, cea care stabilește borna de început, prefigurează parcă dimensiunea esențială a careierei sale: stranietatea. Deosebit, unic, incomparabil, David Bowie a fost și rămâne pentru muzica pop un simbol greu de egalat. Nu este vorba doar de muzică, de fapt în cazul său muzica devine de importanță secundară: David Bowie este simbolul vremurilor care au început în anii șaizeci ai secolului trecut: iconoclast și bizar, schimbându-și aparența fără să renunțe la esență, prin moartea sa, a trecut în neființă și ceva din aceste vremuri.