Pe scurt despre prostie

Prostia nu evoluează: n-are de unde și n-are unde! Prostia nu doare, nu miroase și nu are negație. Opusul prostiei nu este inteligența sau deșteptăciunea.

Opusul este tot prostia, fiindcă deșteptul cedează. Așa că văzând doi certându-se fără scăpare, să știi că ăia sunt amândoi proști. Iar dacă sunt înconjurați de alții, nici cu ăia să nu-ți faci iluzii: tot proști sunt și ei. Deștepții au plecat de mult la o bere. Sau altundeva unde prostia e doar în trecere. Pentru că mai e ceva cu ea: stăruie, nu se lasă. Nu știe, n-are cum, că e fără scăpare...