Os...care?(5)
Victoria
Revenind la ideea enunțată în prima parte a acestui serial dedicat premiilor Oscar din acest an, voi vorbi în cele ce urmează de câteva filme, majoritatea europene, neglijate de Academia americană. Cea care, chiar în aceste zile, trebuie să facă față unui asalt din partea oamenilor de film de culoare - susținuți, printre alții, și de Michael Moore - care îi suspectează de discriminarea minorităților etnice în acordarea premiilor, arătând că de doi ani nu au fost nici măcar nominalizați actori de culoare la premiile de interpretare.
Discriminarea este însă mult mai profundă, originile sale aflându-se în însăși esența sistemului hollywoodian. Gândită ca o afacere, organizată industrial, aflată în mâinile unor potentați, în marea lor majoritate bărbați, trecuți de prima tinerețe și albi, este cât se poate de firesc să promoveze producțiile care vizează o audiență cât mai mare. Temele minoritare pot deveni aducătoare de succes și bani doar câteodată datorită unui trend sau a unei mode trecătoare ca toate trendurile și modele. Au fost perioade bune pentru problemele afro-americanilor, pentru homosexuali, chiar și pentru transsexuali, însă acestea sunt fenomene de modă, trec repede, nemaiprezentând interes pentru producători. De altfel, mai nou, interesul general merge spre copii și femei - vezi succesul fanteziilor gen Harry Potter sau Stăpânul inelelelor, respectiv puzderia de filme despre fete și femei în diferite ipostaze și conjuncturi -, spre afaceri și acțiune în cazul bărbaților.
În lumina acestor precizări, una dintre cele mai nedreptățite pelicule din acest an este producția germană Victoria, căștigătoarea Ursului de Argint pentru cinematografie, un film original și impresionant din toate punctele de vedere. Cei mai mulți sunt impresionați de faptul că a fost filmat-înregistrat în timp real, eliminând total montajul. Performanța operatorului - Sturla Brandth Grovlen - a fost atât de apreciată încât, se pare, pentru prima oară în istoria filmului, apare primul pe generic, regizorul - Sebastian Schipper, actor aflat la primul său film ca regizor -venind abia după el.
Dincolo de această performanță tehnică, Victoria este o poveste șocantă cu actori memorabili, realizând ceva gândit aproape imposibil mai nou în cinematografie: să armonizeze originalitatea creativă cu o poveste de impact care să aibă succes și la public nu doar la cei inițiați. Pelicula a fost selectată pentru Oscarul străin, neacceptată însă de academicieni pe motivul că în film se vorbește mult în engleză. N-a fost remarcată nici performanța amintită a operatorului, nici interpretările entuziasmante ale Laiei Costa și Frederick Lau.
Personajul central, Victoria, este o tânără din Madrid aflată la Berlin într-o excursie mai lungă după o decepție profundă de natură profesională: a fost sfătuită să părăsească Conservatorul unde studia pianul. Lucrează în acest timp la un bar dar facem cunoștință cu ea la un club de noapte unde dansează singură căutând parteneri cu care să se simtă bine. Îi și găsește la grămadă, un grup de patru tineri cheflii despre care aflăm din aproape în aproape cine sunt și ce probleme au. Problema cea mai mare este a lui Boxer, fostul pușcăriaș care trebuie să-și plătească protecția primită în închisoare printr-un jaf minor la o bancă din centrul Berlinului. Victoria, sensibilă la avansurile liderului găștii, Sonne interpretat de Lau, se lasă implicată în această sordidă poveste de noapte, suportând consecințele previzibile.
Pelicula rezultată este foarte puternică, cu o atmosferă care parcă te implică în acțiune datorită impresiei că te afli în mijlocul unei întâmplări documenate din perspectiva Victoriei, camera nedezlipindu-se de ea, urmărind-o fără întrerupere timp de două ore și 18 minute.
Și, vom vedea, nu este singurul film ieșit din comun trecut cu vederea de bătrânii domni de la Academia americană.
