Așteptând anul Maimuței
Presa arădeană la început și sfârșit de...an
Începem revista presei din noul an cu două observații: așa cum s-a aflat la conferința de presă a Casei Româno-Chineze arădene, patronate de fostul rector și fosta președintă a Universității Aurel Vlaicu, din februarie întrăm în anul chinezesc al Maimuței, perfect pentru țărișoara noastră, unde, nu-i așa, acest an este unul electoral. A doua observație: la început de an temele serioase lipsesc, revenirea după Revelion și Crăciun nu-i ușoară, ziarele și online-ul, ca să nu mai vorbim de televiziuni, mulțumindu-se cu catastrofe minimale, casnice și particulare de genul incendii, cutremure, boli devastatoare și divorțuri în lumea celebrităților de doi lei din show-businessul românesc și de aiurea. Mai ales, de aiurea.
Începem cu Adevărul, pardon, Jurnalul, scuzați-ne, Aradon. Fotoreporterul lor care, credem noi, este și simplul lor reporter, a creat o adevărată senzație din recepția oferită de CCM cu ocazia noului an cultural arădean. Este ceva extraordinar, în fond acesta este primul an în care știm sigur că nu vom fi capitala culturală a Europei. Fiind, cum am zis, anul Maimuței, fotoreporterul de la Aradon a filmat toată întâmplarea de sus, din galeria sălii Ferdinand, împrumutând astfel evenimentului o atmosferă de fotografie aeriană asemănătoare transmisiilor CNN despre bombardarea nocturnă a Irakului și a altor țări unde americanii bombardează noaptea.
Deocamdată ne oprim aici, observând însă că la acest eveniment ieșit din comun a vorbit și Andrei Ando în calitatea sa de director al Fundației arădene pentru capitală culturală europeană, punându-ne astfel într-o situației aproape fără ieșire. Pe de o parte nu înțelegem de ce mai există această fundație care și-a pierdut obiectul de studiu și de activitate iar pe de alta ne vine greu să-l pomenim pe Andrei în toate calitățile sale prezente și viitoare de om de cultură, jurnalist și om de afaceri, guru arădean absolut în devenirea sa perpetuă. Fără să mai zicem și secretul lui Pulcinel sau a Polcinellei, depinde se sex și starea de ebrietate, cu privire la el: fiind, cum am spus, an electoral, an al Maimuței, acesta este și anul în care Andrei va intra pe ușa din față în politică. Că pe cea din dos a intrat de mult.
Ca să nu ieșim din temă și ritm, trecem pe la Glasul Aradului, un nume predestinat de ziar care n-a fost, nu este și nu va fi. Apropoul ne este dat de Doru Sinaci, editorialist și corespondent de război – nu uitați de bombardamentele de noapte din lunga noapte a jurnalismului arădean – cel care între timp a devenit director și el. Spre deosebire de Andrei, Doru fiind mai în vârstă, înainte a devenit doctor în istorie, pe urmă abia director la Centrul Județean de Cultură. Suntem absolut sigur că nici Andrei nu va rata ocazia, devenind în scurt timp doctor și consilier municipal. Nu uitați: vom fi în anul chinezesc al Maimuței din februarie, imediat după ce ieșim din anul Caprei verzi de Lemn. Mai exact al Oii dar prima se referă la poziția necesară în anul electoral iar a doua la electoratul în sine.
Trecem peste faptul că Andrei este și cel mai mare jurnalist tv, moderator, indicator, mediator tv regional, ne oprim un pic la Simi Todoca, singurul editorialist care se ia în serios în presa locală din frumosul nostru oraș de pe malul Mureșului. Anul nou – chinezesc încă vechi al Oii, cum am precizat – l-a prins în formă, Simi delectându-ne la foc continuu cu analizele sale. Trebuie să recunoaștem onest, câteodată le și mai nimerește, în fond încercarea este moștihoaia înțelepciunii, de cele mai multe ori însă trece pe lângă, fluierând vesel a pagubă.
Ilustrăm această stare psihiatrică prin editorialul său de acum câteva zile cu titlui nimerit și frumos: S-a turcit și Ursoaica. Pentru cei care nu sunt familiari cu slangul jurnalistic arădean, să zicem: este vorba de o jurnalistă Ursu care a scris o parodie de mărturisire la faptul că ar fi agent SRI în presă. Pornind de la vestita mărturisire pe bune a lui Robert Turcescu, Simi nu se prinde de poantă, comițând eroarea provincială a ideii că tot ce zboară la București se mănâncă în provincie, recte la Arad.
Nu este singurul din presa locală, ceilalți însă n-au ajuns să comită un comentariu întreg pe această idee de prostit țăranii la târg. Celelate editoriale todociene sunt în nota obișnuită, cu titluri așișderea, insistând pe faptul că suntem o țară vândută, exploatată și lăsată în paragină de cei puțini și corupți în slujba celor străini, puțini și ei dar cu atât mai bogați. De obicei unguri sau evrei sau și una și alta, ideea este precum gălușca la rață: nu-i reziști, o înghiți și te miri că îți rămâne în gât.
Din păcate nu am avut ocazia să urmăresc duplexul West TV, cea mai vizionată televiziune regională, duplex realizat împreună cu un foarte vestit post central – de fapt, un alt atac de noapte – orchestrat de Andrei cu participarea lui Doru și al aceluia care stă în spatele amândurora. Au mai fost și alții, desigur, cum am aflat din surse colaterale. Ce să fac: sunt, se pare, singurul om din țară care nu urmăresc cea mai urmărită televiziune regională din țară și poate chiar din lume. Vai de capul meu...
