MMU

Oh, Carol!

Melodia lui Neil Sedaka a fost primul hit pop pe care l-am reținut. Aveam câțiva ani, însă Duminica dimineața era piață în sat, târg mare săptămânal, unde veneau comercianți vestiți din toată lumea. Mă rog, din lumea mai mică din jurul satului meu natal. Venea vânzătoarea cea grasă de înghețată din Criș, veneau vânzătorii de bomboane colorate năucitor, de multe ori era instalat peste vară ringlișpilul iar la difuzoare să dădea toată ziua de duminică, în pregătirea filmului de seară sau a balului tocmai actual, muzică. Era perioada cea mai lejeră a socialismului, Gheorghiu-Dej fiind pe moarte, Ceaușescu încă doar pregătindu-se pentru preluarea puterii. Muzica americană pătrundea fără prea mari opreliști, oricum popul încă nu ajunsese la revelațiile sociale din a doua jumătate a anilor șaizeci. Melodiile erau de dragoste și optimiste în spiritul rockabilly, varianta mai dulce și mai populară a rockului de mai târziu. Nu înțelegeam cuvintele dar îmi dădeam seama că este vorba de o Carol, o fată care trebuia să fie extrem de frumoasă din moment ce interpretul se tânguia atât de convingător. Se întâmplă, mai nou din ce în ce mai des, ca la început de an să-l ascult din nou pe Sedaka cu Oh, Carol. Nostalgie, evident.