Idiotul amator

Nu credeam că voi aborda vreodată subiectul. Dar, precum știți, omul se pregătește și iese ce se nimerește. Este vorba de topurile ARQ. Da, de acele liste în care se alege cel mai nușticum bancher, politician, om de cultură, sportiv, gospodină, manechină, și tot așa, lista e lungă iar cei din listă e mulți, că ăsta-i șpilu.

Da, ce credeați? Că se aleg pe bune? Aș! Vă spun eu că de când merg listele astea pe care le poți vota, mai precis vota acolo pe cel care îți spune să-l votezi, îți trimite pe mesagerie o adresă așa unde poți vota și-ți și scrie la sfârșit Mersi, ei de atunci traficul ARQ s-a dus să escaladeze Himalaya. În rest, nu-i interesează ce și cum. Trafic să iasă, restul nu mai e treaba lor.

Ca norocul, au învățat din anii trecuți, nu-i mai bagă în ”cei mai buni”, se mulțumesc doar cu ”cei mai populari”, asta nu schimbă treaba, accesările curg ca Mureșul după ce se topește zăpada-n munți iar ei pot afirma senin: Domle, n-am spus că sunt cei mai buni, cei mai valoroși, cei mai profi, am zis, sunt cei mai populari, poporul nu alege, e democratic, votează ce-i place, cine se supără, ăla e!

Că unii se supără. Dintre cei nominalizați. Treaba e că nici nominalizarea nu este foarte clară. Cine o face, cine decide ce categorii vor fi și cine sunt cei care intră în categoria respectivă. Fain îi când ai două: artiști amatori și artiști profesioniști. Scriitori amatori și scriitori profesioniști. Tare ne-ar fi plăcut să fie și la alte categorii această distincție: avocați amatori și profesioniști, și tot așa la medici, politicieni și economiști. Oare ce ar fi spus Domnul Nițu dacă ieșea pe locul doi la cei mai populari economiști amatori?

Țin pumnii pentru tânărul preot sau profesor din nu mai rețin care sătuc din județ, acela care stă pe primul loc la voturi la categoria cel mai popular om de cultură din Arad. Desigur, explicația este simplă: dacă ai preocuparea și limitarea să-ți mobilizezi cunoștințele, parohia, elevii sau prietenii de la birt, tu, ca mecanic de locomotivă dintr-o carieră de piatră, poți ieși pe primul loc la ce categorie vrea mușchii tăi.

Din păcate, alegerea categoriilor anul acesta n-a fost prea motivantă pentru mine. Eu vroiam ceva de genul: cel mai popular idiot profesionist sau amator al Aradului. Ei, acolo mă mobilizam, sunam prietenii, rudele, fosții elevi și studenți, nemaivorbind de faptul că având dușmani destui pe față și pe dos, la categoria asta ieșeam pe primul loc fără prea mare efort. La ambele, de fapt: și la profeșioniști și la amatori.

În rest, presa arădeană e pe vine. Unii pentru că aste e, vremea lor a trecut, alții pentru că mai speră în ceva. Nu mulți, câțiva amețiți care încă sunt convinși că presa e a nuștiu câta putere în stat. Nu-și pun problema care stat și de ce, ci doar așa simplu cum au învățat ei de prin broșurile care au apărut imediat după ce Iliescu și cu Brucan l-au împușcat pe Ceaușescu.