Noi suntem Nădaș iar Nadăș e în România!

Unul dintre filmele documentare nominalizate anul acesta pentru Oscar se numește Cartel Land, este realizat de un cineast german și se ocupă de situația de la granița americano-mexicană. Pentru cine nu știe, acolo, pe o lungime de peste o mie de kilometri, începând din 2006, americanii au ridicat un gard pentru a împiedica imigrația și traficul de droguri venind dinspre Mexic spre SUA.

Cu toate acestea americanii care locuiesc lângă graniță sunt profund nemulțumiți de aceste măsuri prea puțin eficiente – șaptezeci la sută dintre americani aprobă construcția zidului -, organizând grupări locale paramilitare - așa numiții vigilanți -, modă care a prins și la mexicani, localitățile mexicane de dincolo graniță organizându-se militar cam la fel împotriva cartelurilor de droguri care au transformat zona într-un teritoriu al arbitrariului gangsteresc.

Ceea ce vreau să spun se referă la faptul că luptătorul Ghiță – nu al nostru! - n-a inventat nimic atunci când cu susținerea noului partid numit România Unită – după câte știm până și constituția susține că suntem un stat național unitar – a înființat Patrula lui Vlad Țepeș. De ce tocmai Țepeș, nu este problema noastră, deși suntem convinși că Ghiță și ai lui nu știu despre faptul că Vlad a lui Dracul vorbea bine ungurește, a doua sa soție fiind, după unele izvoare, din familia regelui Matei Corvinul.

Nu știm nici câte știu trupeții din patrulă despre trupa de șoc din Ungaria, Magyar Gárda, înființată în 2007 și desființată oficial prin hotărâre judecătorească în 2009. Garda, ca să ne potrivim cu Patrula, s-a declarat ca organizație paramilitară a partidului aflat la dreapta mult de tot, Jobbik, în ideea pe care acum o auzim și în românește: apărarea valorilor tradiționale, intervenții în favoarea omului nedreptățit de sistem dar în cele din urmă succesele sale cele mai răsunătoare au fost legate de acțiunile lor împotriva țiganilor.

Cu alte cuvinte, nu-i văd prea bine pe cei din Patrulă: mai au multe de făcut ca să fie băgați în seamă de băieții într-adevăr cool din țările UE. Pentru că, să se știe, mai mulți sau mai puțini, în majoritatea țărilor există astfel de vigilanți sastisiți de legile democratice, de justiția greoaie și de corupția sistemului. Mai mare sau mai mică, contează mai puțin, în funcție de asta accentul cade pe una sau alta dintre liniile de acțiune ale vigilanților.

Mi-am permis acest excurs într-o temă care nu mă interesează și pe care, cum am văzut, o consider pur imitativă prin captarea populistă a atenției celor mai puțin pregătiți alegători, mai mult datorită interesului pe care Patrula proaspăt inființată a manifestat-o situației de la Nadăș. Și nu Nădaș!

Noi suntem Nădaș iar Nadăș e România, acesta ar fi trebuit să fie sloganul corect cu care, cu câteva zile în urmă, Patrula – mai precis o parte din ea – s-a prezentat în județul nostru, mai exact la Lipova, cu ocazia unei noi înfățișări în cazul gargantuan și pantagruelic în același timp al privatizării dubioase a peste opt mii de hectare din Nadăș (și nu Nădaș!), o parte din pământul privatizat fiind chiar intravilan, cu imobile importante.

Trebuia să vină șeful în persoană dar, se pare, treburi importante l-au reținut, astfel încât prima acțiune a Patrulei lui Vlad Țepeș a cam fost un fâs, rezultatul fiind doar încă o amânare, nimic deosebit în procesul care a început acum mai bine de opt ani și pare fără de sfârșit. Sau e ceva mult mai simplu: n-a ajuns luptătorul Ghiță că n-avea cum, din moment ce n-au reținut corect numele satului. Nădaș nu este Nadăș chiar dacă pentru urechea patriotului de peste munți sună asemănător...

Acuma, dragi băieți, una din două: sau sunteți Patrula lui Vlad Țepeș sau doar o nouă organizație de păpat bani și mintea cea din urmă a poporului, hotărâți-vă! Nu de alta dar cu astfel de manifestări fără vlagă riscați să nu vă bage-n seamă nici măcar organul justiției care va hotărî dacă rămâneți sau nu să speriați copiii și bătrânele din satele mai populate așa cu țigani.

Nu de alta, dar, ni se pare din nou, până la urmă interesul vostru este cel pe care l-am bănuit de la început și nu diferă deloc de cel al majorității unor asemenea grupări de imitație a bikerilor în haine de piele din California. Numai că voi deocamdată n-aveți nici busolă, nici hartă, de motoarele de speriat câinii de pe marginea drumului ce să mai vorbim.

Voi, oricum, sunteți, cum am văzut, mai mult Nădaș și nu Nadăș iar Je suis malheureux, mon cher...