top of page

Breakfast la Washington

  • Writer: Lajos Notaros
    Lajos Notaros
  • Feb 18, 2016
  • 2 min read

Chestia asta cu breakfastul la Washington n-am înțeles-o niciodată. E vina mea, recunosc instantaneu, nu sunt un tip de breakfast. Nu-mi place să mă-nvârt mimând preocuparea și buna cuviință în timp ce mă gândesc la cu totul altceva.

Ei, da: nu sunt un diplomat, expresiile mele faciale mă trădează de fiecare dată iar breakfastul la Washington Hilton înseamnă pentru mine imaginea deșertăciunii absolute. Nu mă refer la organizatori, ci la cei care se sparg să ajungă invitați acolo, fac pe dracu-n patru să se vadă fotografiați cu portarul de la Washington Hilton.

Indiferent dacă îl vor vedea pe președintele în exercițiu al Statelor Unite doar după cotul bodyguardului, important pentru ei e să poată povesti după aia o viață întreagă cum a fost atunci când au fost la breakfast cu președintele SUA. De fapt cu Națiunea Americană, cum vom vedea la sfârșit.

Aici pe la noi, pe la Arad, breakfastul acesta de la Washington a devenit în timp o banalitate. Orașul și județul fiind pentru cultele neoprotestante din România ceea ce este Salt Lake City pentru mormonii din America iar evenimentul fiind patronat de o organizație creștină numită The Fellowship Foundation, primarii noștri neoprotestanți, de la Dorel Popa încoace, au intrare liberă la bairam.

Și dacă tot veni vorba, un breakfast la Tiffany ar fi cu totul altceva, chiar dacă, cum v-am mai spus parcă, pentru mine breakfastul se numește mic dejun, reggeli, frühstück și se compune esențial din omletă tărănească, adică vreo trei-patru ouă de persoană plus tot ce mai găsești prin șpais sau frigider și încă ceva pe acolo să nu mori de foame.

Din informațiile mele, acest breakfast se organizează din 1953, anul în care m-am născut, nici nu înțeleg cum de n-au observat asta organizatorii până acum, la început se numea Breakfast cu Președintele, mai nou însă se numește National Prayer Breakfast și participă la ea în jur de 3500 de persoane invitate din peste o sută de țări.

Vă dați seama de câtă ouă ar fi nevoie pentru o omletă țărănească de care să nu-ți fie rușine nici ție, nici națiunii cu care te rogi împreună în timp ce te faci că iei micul dejun?



Comentarios


    bottom of page