Os...care? (11)
Pronosticuri și aprecieri finale
Cum am promis de la început: nu mă bag în premiile tehnice, închei prin urmare acest ”prolog” al Galei Oscar din Duminica ce urmează cu cele mai personale distincții, cele atribuite actorilor. Voi pomeni la sfârșit totuși și câteva categorii nu atât de specioase.
La rol principal feminin o avem pe Charlotte Rampling, un adevărat simbol al filmului britanic din anii șaizeci, o actriță care a îmbătrănit frumos și care nu are încă Oscar.
Din nefericire, a fost cam neglijentă chiar pe ultima sută, comentând cam aiurea problema absenței actorilor de culoare de la nominalizările din acest an. Optez pentru ea sau pentru Saoirse Ronan din Brooklyn, nu exclud ca juriul s-o aleagă tot pe Charlotte sau pe Cate Blanchett. La băieți treburile par aranjate în favoarea lui Leo DiCaprio chiar dacă în ultima vreme se aud tot mai multe voci care susțin că actoria nu este înainte de toate performanță fizică. Până și cei de pe rogerebert.com - un site inițiat și dedicat celui mai notoriu critic de film american - sunt de părere că metoda începută de Robert De Niro în Raging Bull al lui Scorsese, acum mai bine de patruzeci de ani, a dus actoria de film pe o cale greșită, vestitul method acting având limitele sale evidente. Ei, acest trend l-ar scoate în față pe Fassbender din biopicul despre Jobs și pe Eddie Redmayne din Danezoaica. Problema cu Eddie este că a luat statueta și anul trecut, rămâne să vedem dacă asta nu oferă șanse celui mai în umbră candidat: Matt Damon, cel care oferă în Marțianul un rol senin în nota celor mai bune tradiții hollywoodiene. Și să nu-l uităm nici pe Bryan Cranston din Trumbo, un alt biopic despre un celebru scenarist pus la index în anii cincizeci din cauza simpatiilor sale de stânga. Premierea lui Cranston ar putea fi o revanșă târzie atât pentru personaj cât și pentru actor.
La rol secundar băieți opțiunile par a merge spre Stallone - subliniez nu chiar degeaba - ultima sa șansă de a lua un Oscar și în calitate de actor. Alesul meu este Mark Rylance din Bridge of Spies dar nu m-aș supăra nici dacă Tom Hardy ar fi premiat chiar în defavoarea și compensarea lui DiCaprio, tânărul englez fiind pentru mine cel mai puternic actor al generației sale. Bale este cam cabotin în The Big Short, cel mai nedreptățit s-ar putea simți la sfârșit Mark Ruffalo, cel care face în Spotlight un rol fără greșeală. Dacă la băieți Academia merge pe Stallone, la fete logic ar fi s-o prefere pe mai bătrâna Jennifer Jason Leigh din filmul lui Tarantino. Eu rămân la Alicia Vikander, nu neapărat pentru Danish Girl, ci pentru rolul făcut în Ex Machina.
Nu va fi ușoară nici lupta operatorilor, statueta pentru cinematografie având de ales între cinci filme foarte puternice din acest punct de vedere. Cred că Mad Max are o șansă aici chiar dacă eu optez pentru imaginile din Sicario, un film despre care am vorbit mai puțin, mult prea puțin, compensând acum cu o cronică măiastră din tastatura amicului Ovidiu Balint.
Mad Max are șanse la majoritatea premiilor tehnice, imagine și sunet, filmul fiind concurat la aceste categorii doar de monstruosul The Revenant sau ultimul Star Wars.
Închei cu categoriile muzicale, mai exact cu Oscarul pentru cea mai bună coloană sonoră, observând că The Hateful Eight va lua aici singurul său Oscar, mai precis Ennio Morricone va fi recompensat pentru întreaga sa carieră și contribuție la modul în care ne sună westernul din ultimii cincizeci-șaizeci de ani. N-am nimic împotriva, tot așa cum n-aș avea nimic dacă melodia Simple Song din Tinerețe ar lua un Oscar. În defavoarea celei din Fifty Shades of Grey.
Și da: ați auzit bine! Până și Fifty Shades concurează la Oscar!
Se apropie sfârșitul, este cât se poate de clar...
