Jurnal de campanie. Prolog
Anul fiind electoral, nu-i de glumă. Ca să știți de la început ce vă așteaptă.
Precizez, electoral sau nu, să nu vă gândiți la alegeri. Nu vă îmbătați cu apă rece, limba română e subtilă și nuanțată, ajunge doar să știți ce vorbiți ca să înțelegeți ce vi se întâmplă. Româna, ca de altfel majoritatea limbilor, face diferența între alegere și vot.
Una e să alegi, alta să votezi. Ca să alegi, înainte de toate ai nevoie de alternative. Măcar de două. Și nu doar cu numele: Candidatul Nr 1 și Candidatul Nr 2. Nu! Trebuie să ai măcar două variante diferite. Una care zice că face garaj subteran sub Mureș, cealaltă că nu face, mai bine face sub lacul de la Pădurice.
Numai atunci, dacă ai aceste două variante, poți cădea pe gânduri să-ți pui problema: pe tine care variantă te-ar avantaja. Având în vedere că nu ai nici măcar bicicletă, umbli mai ales pe jos sau din când în cînd cu tramvaiul, te hotărești pentru Pădurice. Nu mai ai grețuri, campania pentru tine e ca și terminată.
Te duci și-l alegi pe cel cu garajul de la Pădurice.
Înainte însă n-ar fi rău să te gândești la cei care nu se pot hotărî sau să-ți pui problema, ce te-ai face dacă n-ai avea două variante. Dacă fiecare candidat ar spune cam același lucru, folosind cu pricepere capacitățile nelimitate ale limbii române.
Că va face drumuri, va astupa gropi, va candida la capitala roz-bombon a Europei, va spune că nu va mări dar va mări taxele și impozitele, tot așa va spune tot felul de lucruri de care după ce îl votezi nu va mai ține cont.
Ei, ce te-ai face atunci? În aceasă doar presupusă situație ce te-ai face, oare ți-ai pus problema?
Te-ai duce să votezi și atunci când de fapt n-ai între ce alege?
Ai inghiți gălușca cu răvașa adusă din patria lui Raskolnikov?
Da, cel cu crima și cu pedeapsa. Aia pe care scrie că votul nu este doar un drept, este și o obligație. Aia care, folosindu-se de minunățiile limbii române, îți sugerează că dacă nu te duci să-l votezi pe unul dintre cei care îți promit că îți vor astupa gropile din fața casei, te sustragi de la datoria ta cetățenească democratică.
C-asta-i paradoxu', vezi tu! Americanii te cumpără, rușii îți spun ce-i bine sau rău.
Iar tu votezi chiar dacă de ales n-ai nicio șansă. Te rogi ca americanii și votezi ca rușii.
Nimic mai simplu...
