Când se va termina gara?

Asta este, gara pentru mine este ceva mai special, am o relație îndelungată și profundă cu ea.

În adolescență acolo îmi terminam noptile mai lungi, birtul gării fiind la un moment dat singurul birt non-stop din oraș.

Apoi, după ce mi-am vândut Poljotul automatic în hol – era zi de salariu -, de acolo am pornit spre Constanța în speranța să găsim, împreună cu amicul, care între timp s-a mutat în Florida, un vas care să ne ducă din paradisul lui Ceaușescu în iadul capitalist.

N-am găsit vasul, am găsit însă lângă Târgoviște niște amici de ai amicului care ne-au tras o mamă de bătaie soră cu modernizarea de acum a gării.

Student la Cluj, am călătorit patru ani cu nașul pe Trenul Groazei dintre Timișoara și Iași, sosirea la Arad fiind de fiecare dată un moment de eliberare și risc în același timp, având în vedere faptul că petreceam cele patru-cinci ore de călătorie la vagonul restaurant, banii economisiți cu nașul fiind tocmai destui să mă ajute – prin schimbarea lor în ceva mult mai lichid - să intru încet-încet în starea aceea vecină cu iluminarea, având în vedere și apusurile de soare splendide pe care le vizionam între Oradea și orașul de baștină spre care mă-ndreptam.

Mai nou, îmi aștept fiica de două ori pe lună să vină cu internaționalul, câteodată singură, alte ori însoțită de prietenul ei, petrecând astfel – o însețesc, firesc, și la plecare - nu puțin timp pe peroanele din ce în ce mai lungi și aerisite, având în vedere întârzierile regulate cu care sosesc internaționalele în bătrâna dar moderna noastră gară.

Fiind un obișnuit al gării, ea nu mai are secrete pentru mine sau dacă mai are totuși, le ascunde bine. Știu, de exemplu, că a fost construită în mai puțin de patru ani până în 1913 iar modernizarea de acum a fost începută în aprilie 2012, cu alte cuvinte într-o lună se fac de asemenea patru ani de când se tot modernizează. Știu, nu vă faceți griji, e mai complicat să renovezi decât să construiești, cu toate acestea mi se pare un pic cam trasă de roată această întârziere.

Și mai știu că, cel puțin în conformitate cu ce spune media, gara este gata, inaugurarea a avut loc în Decembrie anul trecut, atunci când a fost vizitată și de ministrul de resort. Numai că realitatea de pe peroane nu se potrivește: scările nu funcționează, vestita pasarelă nu poate fi folosită, sistemul de informare e în teste de luni întregi iar trecerea peste linii se face în continuare peste podețele de lemn de la capătul de Vest a clădirii.

Mai aflu în ultima clipă o știre care mă cutremură: gara n-are avizul de funcționare din parte ISU, isu fiind ceva care este prezent mereu acolo unde se întâmplă catastrofe sărind peste situațiile de urgență.

N-am așadar nicio șansă: degeaba trec eu peste două podețe de lemn pentru a ajunge la linia cinci după ce am parcurs lungul coridor modernizat ce te scoate din holul modernizat cu scările rulante care stau. Degeaba am ajuns eu pe peronul unde voi afla că internaționalul care întârzie patrușcinci de minute va sosi, când va sosi, nu pe linia cinci, ci pe șase. Degeaba fac eu zece minute până trec pe peronul șase mergând până la capătul peronului cinci unde, din nou, pe un fel de trecere pentru pietoni din lemn, nu pietonii, trecerea, experimentez binefacerile modernizării, revenind încă cinci minute pe peronul șase ca să ajung la mijloc unde se va opri internaționalul când va sosi cu o întâziere de cel puțin patrușcinci de minute. Cel puțin...

Fac degeaba toate astea sau oricum, mă risc, cum se spune, pentru că toate activitățile mele în așteptarea fiicei mele și, poate, a prietenului ei, vor deveni fără sens în cazul în care va apărea ISU, în timp ce eu stau ca tâmpitul pe peronul șase, și va interzice funcționarea gării.

Ceasurile aflate în teste, și care oricum nu arată timpul corect, vor fi oprite, la fel și automatele de napolitane și sucuri colorate de pe coridoare, cu scările rulante nu vor fi probleme că stau oricum iar trenurile nu vor mai intra în gară sau, mă gândesc eu ca ceferistu amator, nu vor opri chiar dacă vor intra. Cu întârziere, cum v-am mai spus.

Vor trece ca vântul pe lângă peroanele pe care noi, oamenii ajunși acolo din întâmplare oarecum, ne vom holba la ele de pe băncile pe care scrie în sfârșit Arad, iar călătorii, printre care și fiică mea și poate și prietenul ei, ne vor face cu mâna.

De ce? Păi simplu, ia gândiți-vă și Dumneavoastră un pic! O gară care nu este pregătită pentru situații de urgență, nu poate funcționa, periclitând integritatea poate chiar viața celor care, ghinioniști ca mine, s-ar afla acolo în timpul situației de urgență. Și să nu vă gândiți, știu eu, la vreo treabă mică sau mare, gândiți-vă la ce-i mai rău.

Așa că nu mai repet întrebarea formulată în titlu, mă gândesc la autostradă, fiică mea și-ar putea cumpăra o mașină, nemaivorbind de faptul că nu de mult l-am văzut pe timeline pe simpaticul Domn Moșneag care ne anunța că aeroportul e aproape gata.

De ce n-ar putea veni fiică-mea și, poate, prietenul ei cu avionul?

PS. Poate mă citește și Domnul Moșneag: Domle, da cu ISU la aeroport cum stați?