Pastorul, Revoluția și...stelele României

Retragerea ordinului Steaua României lui László Tőkés ridică o întrebare gravă, se pare nesesizată, în consecință neasumată de cei care, orbiți de o mânie patriotică lipsită de substanță împotriva pastorului incomod, au inițiat și dus la bun sfârșit acțiunea.

Distincția i-a fost acordată lui László Tőkés de către președintele Băsescu în Decembrie 2009, la aniversarea a 20 de ani de la Revoluția din 1989, pentru contribuția sa la acest eveniment considerat fondator al statului român postcomunist.

Astfel pastorul Tőkés devine unul dintre etnicii maghiari numărabili pe degetele unei mâini – Domokos Géza, Göncz Árpád, Mádl Ferenc, primul președintele fondator al UDMR, ultimii doi președinți ai Ungariei – care au beneficiat de onoarea acestei distincții-decorații reînființate în 1999.

Înființată sub numele de Ordinul Unirii de către Cuza, ordinul devine Steaua României după trecerea la regalitate, numele fiind sugerat de Mihail Kogălniceanu. Fiind cea mai veche, este în același timp cea mai prestigioasă decorație a statului român, având mai multe categorii, fiecare categorie sau clasă(grad) având varianta ei civilă și militară. Gradul de intrare este de cavaler, gradele superioare, Mare Cruce și Colan, fiind păstrate îndeosebi dar nu exclusiv pentru marile personalități politice străine: prim-miniștri, președinți, regi și alte persoane proeminente.

Ca orice decorație de stat de acest nivel, Ordinul are propria sa Cancelarie care administrează atribuirea, avansarea în grad și, eventual, retragerea decorației.

În sistemul național postcomunist de decorații au existat două precedente de retragere: retragerea Virtuții Militare lui Cătălin Voicu, condamnat definitiv la închisoare și retragerea Ordinului Steaua României lui Corneliu Vadim Tudor, la inițiativa unui grup de cavaleri ai ordinului format din Mircea Dinescu, Gabriel Liiceanu, Radu Filipescu, Andrei Oișteanu, Stelian Tănase.

Aceștia au cerut ca Vadim Tudor să-și ceară scuze pentru comportamentul său nedemn, de-a dreptul scandalos, de la ședința festivă a parlamentului de condamnare a comunismului. După ce scuzele n-au fost prezentate în termenul prevăzut de două săptămâni, s-a declanșat procedura de retragere, finalizată prin decretul prezidențial din mai 2007, la cinci luni de la evenimentul care a declanșat scânteia.

Observând în treacăt situația paradoxală în care Vadim Tudor ajunge cu mult înaintea lui Tőkés să devină cavaler al ordinului, fără să insistăm pe o altă observație care ne arată că László Tőkés a fost printre ultimii participanți proeminenți la evenimentele din Decembrie 1989 care a fost decorat, să reținem un amănunt important: ideea retragerii decorației n-a venit din partea deținătorilor Ordinului, așa cum este legal și cum s-a întâmplat în cazul lui Vadim Tudor, ci din partea primului ministru al României din 2013, Victor Viorel Ponta, așa cum lesne se poate afla.

Președintele Traian Băsescu îi răspunde atunci prim-ministrului său, atrăgându-i atenția că nefiind posesor al Ordinului, n-are dreptul să ceară retragerea acestuia. De altfel, Băsescu era pățit, decretul său de retragere pentru Vadim Tudor fiind atacat în justiție și anulat. Cu alte cuvinte, Tribunul a rămas cu Ordinul iar Băsescu cu impresia năucă a singurului său decret prezidențial anulat în justiție în cele două mandate însumând nouă ani în care a fost președintele României.

Realizând situația, Băsescu a jucat la temporizare, după ce, la inițiativa lui Victor Ponta și la insistențele Corinei Crețu, Consiliul de Onoare al Ordinului s-a pus în mișcare anunțând intenția de a-i retrage pastorului decorația.

Băsescu a reușit și de această dată să se descurce, haznaua căzând pe cel care l-a urmat în persoana din ce în ce mai impopularului Klaus Johannis.

Sintetizând, să reținem: decorația nu poate fi retrasă decât în două cazuri: în prima este nevoie de o sentință definitivă de condamnare în justiție, în a doua de inițiativa unor membrii ai Ordinului care să constate un comportament nedemn și să ceară retragerea.

Înainte de a vedea exact motivele pentru care s-a inițiat retragerea decorației lui Tőkés, să observăm totuși că Adrian Năstase, cu toate că a fost condamnat definitiv, între timp ispășindu-și condamnarea, păstrează în continuare Ordinul Steaua României în grad de Mare Cruce.

Cum am văzut, problema a apărut prin inflamarea lui Victor Ponta la auzul celor susținute de pastorul-europarlamentar în 2013, la deja tradiționala Tabără de la Bálványos(Tusványos după 1997, când tabăra s-a mutat la Tusnad): Tőkés i-a sugerat premierului Ungariei, Orbán Viktor, să inițieze o înțelegere între Ungaria și România pe modelul înțelegerii existente între Austria și Italia privind minoritatea austriacă din Tirolul de Sud. Această idee, prin care Italia recunoaște dreptul Austriei de a-și proteja minoritatea germană din Italia, a declanșat mânia patriotică a lui Victor Ponta și l-a condus la afirmația că astfel Tőkés ar contesta caracterul național unitar și indivizibil al statului român, propunând în consecință un protectorat maghiar pentru Transilvania.

Europarlamentarul ungur a răspuns acestei acuzații, afirmând că nici vorbă de așa ceva, spusele sale au fost grav deformate, n-a cerut nimic care ar fi străin practicii europene sau care s-ar opune legilor UE și ale României.

Cea mai gravă chestiune aici este că indiferent ce ar fi spus Tőkés la Tușnad, nu făcea altceva decât să exprime o opinie, cu alte cuvinte se folosea de dreptul său garantat la libertatea de gândire și expresie, cu atât mai mult că nu se afla la vreun tribunal sau catedră academică și cu atât mai puțin în vreun parlament, ci la o tabără de discuții și schimburi de idei devenită tradițională în anii nouăzeci. Iar dacă cineva s-ar mira de prezența lui Orbán la Tușnad, trebuie să știe că se afla acolo în calitatea sa de persoană particulară, așa cum s-a aflat de nenumărate ori înainte de a fi fost prim-ministru.

În 2010 a participat și președintele Băsescu, declarând că înțelegerea româno-maghiară reprezintă un pilon important al Europei Centrale, având pe urmă o discuție tete-a-tete cu Orban pe o terasă din localitate. În 2013, anul declarației scandaloase, printre invitați se afla și Elena Băsescu.

Nu trebuie să ne placă László Tőkés, nu suntem obligați să empatizăm cu el și cu ideile sale, ceea ce însă trebuie să constatăm: ordinul i-a fost retras pe baza unui presupus delict de opinie. Cu alte cuvinte are dreptate să creadă că este tratat de statul român la formarea căruia a contribuit decisiv asemănător cu tratamentul aplicat lui în Decembrie 1989 de către statul român la a cărui prăbușire a contribuit în egală măsură.

În sfârșit, cu această observație am ajuns la miezul întunecat al problemei anunțate chiar în prima frază.

Că ne place ori nu, că îl simpatizăm sau dimpotrivă, lui Tőkés nu-i putem contesta o dimensiune: aceea că a fost numele care a declanșat revolta de la Timișoara iar prin asta nașul tuturor revoluționarilor și eroilor revoluționari în viață. Și sunt zeci de mii, după cum am aflat la conferința de presă a președintelui Johannis la care a anunțat retragerea Ordinului iar printre alte teme a mai vorbit și de un alt decret privind revoluționarii care ar fi stârnit neliniști în opinia publică.

Coroborat cu faptul retragerii Ordinului acordat pentru merite în Revoluție și retras pentru delict de opinie, apare dramatica întrebare dacă Tőkés se mai poate considera scânteia revoltei de la Timișoara sau trebuie să acceptăm ideea că nu a fost nicio revoluție, nici măcar loviluție, a fost o măreață lovitură de stat iar Tőkés să ne mai lese în pace cu ifosele sale de mare revoluționar.

Ideea n-ar fi nouă, consecințele sale, pecetluite prin privarea lui Tőkés de recunoașterea statală a meritelor sale în nașterea acestui stat nerecunoscător, ar fi însă tragice: înainte de toate din clipa de după recunoașterea acestei realități, nu vom mai putea vorbi nici de revoluționari. Dacă Tőkés n-a fost, ceilalți n-aveau cum să fie iar atunci va trebui să ne întrebăm, dar ce au fost ei de fapt și la urma urmei?

Ar mai fi și problema statului: dacă acesta este statul la apariția căruia a contribuit și pastorul reformat, de ce îl tratează de parcă ar fi dușmanul său cel mai periculos? Răspunsul cel mai la îndemână ar fi că nu, acesta este un alt stat, nu cel la nașterea căruia a moșit și Tőkés.

Ce fel de stat este în acest caz cel reprezentat de Victor Ponta, Corina Crețu, anonimul Consiliu de Onoare al Cancelariei Ordinului, cei din Justiție care nu văd arbitrariul la care este supus recalcitrantul popă ungur? Peste ce stat prezidează sasul Klaus Johannis, cel ales prin internet și considerat un scurt timp salvatorul care va declanșa blitzkriegul occidentalizării noastre?

Și ca să nu mergem prea departe, avem un răspuns la îndemână chiar aici în preajma Stelei României. Păi dacă Vadim Tudor, câinele dezlănțuit al lui Ceaușescu, nu poate fi deposedat de cea mai importantă decorație românească postcomunistă, dacă Adrian Năstase poate sta ani de zile în pușcărie și Steaua îl așteaptă răbdătoare în vila sa burdujită cu veceuri aduse din China, dacă Sorin Oprescu rămâne posesorul tuturor decorațiilor sale, inclusiv Legiunea de Onoare a Franței în ciuda comportamentului său abject de lipsit de demnitate la aflarea veștii că s-ar putea să ajungă la pușcărie, atunci ce să mai zicem?

Zicem, ce putem face, că au dreptate, se pare, cei care consideră că asistăm la o mascaradă în sensul propriu al cuvântului. Esențialul n-a fost schimbat în Decembrie, continuă să ne ghideze în acest joc perfid de-a v-ați ascunselea.

Ceaușescu a fost dat la o parte, nu și statul pe care l-a construit, acesta fiind menținut, cu mici schimbări mai mult de fațadă și camuflaj, de către copiii săi ideologici, întrupați în noua elită politică a tării. Sunt peste tot, nu doar în partidul care continuă pe față moștenirea PCR, existența lor fiind dovedită de prezența masivă în societatea de acum a apucăturilor învățate în societatea multilateral dezvoltată și de care nu se dezic, dimpotrivă, se folosesc de ele ori de câte ori simt nevoia și cred de cuviință.

Primitivi, superficiali, venali, promovează teorii vetuste de amețit oamenii speriați de ale vieții valuri și de creșterea continuă a prețurilor. Aceste teorii au fost inventate la începutul modernismului, cizelate pe-ndelete în laboratoarele serviciilor secrete dintotdeauna, colorate proletar în vremea comunismului. Sunt teorii doar în sens elementar, fiind preluări ale unor idei depășite de mult mai la vest, legate de istorie, neam, țară, națiune.

De parcă am trăi într-un stat tip broască, mai mult în mocirla trecutului, cu nevoia amfibie de a ieși din când în când la aer proaspăt, la soare. Malul însorit este UE, unde stăm cu nervii încordați, mimând plăcerea și comfortul, gata ca la cel mai mic semn de pericol să plonjăm înapoi în baltă.

Retragerea ordinului Steaua României celui care a fost instrumental în schimbările care au început în Decembrie 1989 ne arată că acele schimbări au fost doar mimate iar pastorul Tőkés doar un pion nefericit în acel joc de șah manipulativ. Faptul că el nu înțelege și nu se conformează explică scandalul de acum, retragerea Ordinului în acest context fiind ceva logic și natural și n-are nimic de-a face cu mult-vehiculatele probleme personale și de caracter ale pastorului.

Logic ar fi, în perfectă armonie cu această realitate implicită, ca Ordinul să fie atribuit, cu scuzele de rigoare, în grad de Mare Cruce cel puțin, și lui Nicolae Ceaușescu.

Post-mortem, desigur...

PS. Casa Regală a României este singura instituție care a retras o decorație acordată în perioada postcomunistă pe motiv de pierdere a demnității. Este vorba de Ordinul Coroana României în grad de ofițer acordat lui Sorin Oprescu și retras în 7 septembrie 2015.