Time Machine

Am observat-o mai de mult, stând la stopul de la Burza.

Ce să faci la stop? Stai și te holbezi la ce ai în jur. Pe banda interioară la stânga măcar ai ceva natural, nu doar fețe preocupate, contorsionate, nervoase care îți întorc încruntat privirea în timp ce așteaptă să schimbe pe verde.

Pe banda de mijloc n-ai de ce să stai, aia e pentru nervoși și damnați. Sinucigași în cazul în care se hotărește vreunul să iasă cu spatele de pe prima bandă de lângă trotuar dintre mașinile parcate câș ca sardelele aruncate pe bord din plasă.

Între doișpe și cinci poți să prinzi acolo și trei schimbări de pe roșu pe verde până ajungi să traversezi intersecția spre Piața Mică. Mihai Viteazul, parcă.

Nici asta nu înțeleg. Hai că numești o stradă după el, da ce are Voievodul cu zarzavaturile care se vând în Piața Mică? Mă rog, treaba lor, suntem în universuri paralele precum Keanu Reeves în Matrix.

Probabil tocmai la asta mă gândeam în timp ce mă uitam la afișul de pe tăblița înfiptă în gazonul de lângă mine. Când stai și te uiți la un text îl citești fără să-ți dai seama. Ca pe veceu inscripțiile de pe cutiile de detergenți a nuștiu câta oară. Nu-i dai importanță, ai altă treabă, de obicei mult mai mare.

Aici însă n-aveam niciuna, nici mică, nici mare, așteptam să schimbe pe verde. În nas nu mă pot scobi că mă vede careva prin oglinda retrovizoare, muzică n-ascult că sunt același melodii de 25 de ani pe toate posturile, încep să citesc textul.

E ok, să-i amendeze, Domle! Dacă nu au atâta bun simț să traverseze pe unde este marcat și se apucă să treacă direct pe iarbă. Că este și iarba mea, e și impozitul meu din care s-a luat sămânța și lucrează angajații de la Gospodăria Comunală, până și comisioanele pentru achiziționarea tractorașelor de tuns iarba se plătesc din impozitul meu, să-i amendeze!

Da nici chiar cu atâta! Nu se poate! O sută cincizeci de mii până la cinci sute de mii pentru o singură trecere? Mă uit mai bine, asta este, nu am văzut zerouri în plus, se pare că tăblița cu atenționarea e acolo de pe vremea când actualul primar își termina studiile la Timișoara.

Tot e bine. Dacă n-am reușit cu capitala culturală, poate reușim cu cea verde: când vor vedea ăștia din juriu că în orașul nostru dacă calci iarba poți să fi amendat cu până la o sută de mii de euro, nu vor mai sta pe gânduri nicio secundă.

Universuri paralele la Arad!, iată sloganul cu care vom câștiga. Și, bineînțeles, îl vom face președinte de onoare al fundației care va încasa banii din amenzi pe Keanu Reeves.

Iar orașul se va numi de atunci încolo Marad de la Matrix, normal...