Șofronea prin Reuters
Spre deosebire de Domnu Iercan, Andrei Ando e în continuare vehement. Ultimul său titlu îl imită pe Lenin, știți acela cu învățați, învățați, învățați! Numai că Andrei zice: amendați, amendați, amendați! V-ați gândi, nu-i așa, că e ceva de rău. Ceva ce ține de păcate fundamentale, de vini de neiertat, de gesturi impardonabile pentru care în alte vremuri erai decapitat sau cel puțin tras în țeapă. Nu! Andrei este revoltat pe cei care aruncă pe jos mucurile de țigări. Păi, zice el, dacă cei care nu adună produsul cîinilor cu care ies la plimbare sunt amendați, de ce nu sunt tratați la fel și cei care aruncă mucurile pe jos?
Adevărat! Mai ales acum. Nemaiavând scrumiere la dispoziție, fiind aruncați pe străzi, acești vicioși, probabil și de necaz, se dedau la tot felul de acțiuni teroriste, de revanșă și răzbunare, împrăștiind peste tot mucuri fumegânde de țigări ieftine și puturoase. Și nimeni nu-i amendează. Cine să-i, că până și polițiștii procedează la fel în lipsa unori scrumiere publice adecvate. Pubelele de acum ale orașului nu sunt adecvate, fiind de plastic și neavând acel compartiment separat, dotat cu platformă metalică de stins țigara. Dacă arunci chiștocul direct în pubelă riști să produci o explozie. Mai bine pe jos, calci pe ea, iar orașul e în siguranță.
Ca unul care a început să citească ziare înainte de 1989, constat doar fără să dau cu parul că asemenea teme erau la modă pe atunci. Neavând posibilitatea să critici pe bune, ți se impuneau teme de acest gen: să scrii cu mânie proletară despre cei care calcă pe iarbă, aruncă resturi – inclusiv mucuri – pe jos, oameni demni de înfierat, lipsiți de conștiință proletară. Ce să zic, e interesant să vezi pe câte unul care n-a trăit pe atunci, dar asta, în cazul lui, este doar o simplă eroare a continuumului spațio-temporal.
Și mai este un obicei de jurnalism fără coloană care bântuie presa noastră locală din aceste zile: sondajele electorale. Fiecare ziar își trântește un sondaj acolo cu titlul: cu cine ai vota la alegeri? Răspunsurile nu prea contează, oricum rar găsești pe aici un ziar care are audiența unui eșantion sociologic cât de cât reprezentativ – asta ar însemna cam 1200 de cititori de toate genurile, vârstele și profesiile -, treaba ține mai mult de dorința redacției – formate de cele mai multe ori din două-trei persoane – de a place candidaților mai prolifici. Atât la șanse cât și la banii cheltuiți pentru publicitate electorală.
Ar mai fi ARQ dintre astea de prima linie locală. Platforma nu arată rău, însă de zis, nu zice chiar nimica. Fiind o perioadă mai seacă, postul mare, ce mai, chefuri și banchete mai puține, lui ARQ îi lipsește obiectul muncii. Ș-atunci fac și ei ce pot, preiau de ici de colo, compilează de pe unde se poate. Jurnalistic vorbind, rezultatul este chiar jenant, fără nerv – nu de local vorbesc! - fără har, fără spirt și drojdie.
Vineri, prima știre, cea cu primarul din Șofronea care face derdeluș de 150 de mii de lei în mijlocul satului este preluată după news.ro. Să fi tu redacție la zece km de Șofronea și să preiei o știre de acolo de pe un site central de știri este chiar jenant, o palmă adresată profesiei, o măsură a lipsei de seriozitate. Bun, ai aflat informația de la alții – e chiar de câteva zile! – dar să nu te duci până acolo, să faci ceva de capul tău, să aduci câteva elemente noi, măcar de culoare locală, chiar că nu se face dacă ții cât de cât la demnitatea ta de jurnalist.
Încheiem aici astăzi, așteptând vremuri mai bune pentru săraca noastră presă bogată. Campania electorală e la ușă, redacțiile – minus câteva mai reținute – încep să numere deja bobocii de la toamnă, jocul din glezne este din ce în ce mai rapid – să nu vază bizonul încotro se-ndreaptă dansul – atașamentele străvezii, chiar penibile în lipsa lor de rușine. În fond e groasă pentru presa de conjunctură: dacă rămâne Falcă e bine, însă ce te faci dacă se produce minunea și iese unul de care nici n-ai auzit până acum?
