Ese tío está loco: Bulumac, Adela, Silviu.., toți cam fiforoși

Din câte mi-am dat seama – n-am fost, am avut însă mai multe surse pentru obiectivitate –, lansarea candidatului independent al PSD-ului pentru postul de primar al Aradului a fost o afacere loco. Chiar dacă în spaniolă asta înseamnă nebun – crazy, mad, în engleză, őrült, bolond, în maghiară, Ich bin total blöde, în germană -, noi rămânem la înțelesul nostru neaoș de local, altfel spus: s-ar putea ca băiatul acesta să nu fie chiar atât de crazy cum pare, să fie, așadar, doar un tinerel simpatic local care se aruncă cam loco – nebun, adică – într-o cursă în care nu pare să aibă nicio șansă.

Asta cu atât mai mult cu cât inițiativa superdemocratică a primarului încă în funcție ia avânt: cei trei pentru Arad sunt deja vreo șase de care n-a auzit până acum nimeni, un bărbat și cinci femei gata să devină consilieri pe listele PNL cu proiecte de stă mâța-n coadă. Acum, așa mai primăvara, fiind sezonul împerecherilor buimace, nici nu-i foarte greu, pisica mea, Liselotte, înconjurată de cinci motani loviți în cap de amor, poa’să stea cum vrea că ăia n-o scapă nici o secundă din vedere.

Cam așa e mai nou și în politica loco: liniște înaintea furtunii, o tensiune nebună, pe care nimeni n-o recunoaște, gata să izbucnească la primul semn din coadă al electoratului, cel care joacă acum rolul pisicuței înconjurate de motanii bu…imăciți ai politicii locale. Ei, iată, așadar candidatul mult așteptat, forjat în culisele unei opoziții fără vlagă, manciurianul pomenit într-un text recent al subsemnatului, a apărut. Nu este din Checheci, și chiar dacă ar fi, important este că-i de al nostru, e tânăr, nici n-arată rău, iar privirea îl poartă spre cele mai înalte culmi de progres și civilizație. Că are cam atâtea șanse cât are Botiș să câștige Balonul de Aur înaintea lui Messi, e altă treabă. Mai grav e că trebuie să-l acceptăm susținut de PSD, un partid care la Arad n-a avut trecere niciodată chiar dacă socialiștii arădeni par mult mai curați și uscați decât șefii lor de la sud de Carpați.

*

Reprezentați de Domnul Fifor, olteanul care se pricepe mai mult la Arad decât toți oltenii arădeni la un loc, liderii stângii românești din București trebuie să fi avut un spasm de plăcere văzându-i pe cei care și-au pus obrazul la bătaie pentru Sebastian. Seba pentru cunoscuți și pentru toți arădenii dacă ajunge să-l înlocuiască pe Ghiță în biroul mișcător – fiecare primar nou ales la Arad se mută în alt birou ca nu cumva să-l bântuie duhurile benefice ale predecesorului – de la etajul întâi al Palatului Adminstrativ zis și Primărie. Înainte de toate a fost Adela. Cristea, pentru necunoscători. Un fel de gazdă a evenimentului de duminică din clădirea teatrului, Adela urmărea cu un ochi cursa lui Mâneran din Cluj, bucuria ei la aflarea veștii că maratonistul nostru a terminat pe trei, devansat fiind doar de doi din Kenya, părea mai mare și mai sinceră decât prezentarea lui Seba pentru arădeni.

Și asta în ciuda faptului că sportul arădean a fost reprezentat la vârf la lansare. Zsolt Török, cel mai mare alpinist arădean, și unul dintre cei mai mari ai țării, plictisit de faptul că pentru fiecare expediție adună banii necesari făcând antecameră ore întregi pe la oameni care au rău de înălțime și când se ridică în picioare, l-a părăsit pe Ghiță, ocupând un loc liniștit, înaintea următoarei sale expediții himalayene, lângă mai tânărul Seba. De altfel, și-a exprimat imediat regretul că la alegeri nu va fi aici, chemarea muntelui fiind totuși mai puternică decât chemarea urnei.

*

Surpriza cea mare a constituit-o însă Silviu Rațiu. Domnul Rațiu a fost primul primar, doar pentru câteva luni, al Aradului postrevoluționar. Așa cum recunoaște, o vreme a fost și procuror, mai nou este avocat și scrie niște comentarii cam acruțe pe actualități-arad, un site destul de ascuns în stufărișul presei locale. Domnul Rațiu a fost cam răcit în ultima vreme, a venit totuși la lansarea lui Seba, opinând că cel care nu ajută atunci când poate comite un mare păcat. Nu-mi dau seama în ce calitate se afla acolo, cele enumărate până acum nu sunt de natură să contribuie prea mult la succesul tânărului independent susținut de PSD și de Adela Cristea. De Zsolt Török putem uita de tot, el fiind , așa cum am pomenit, pe Himalaya în timpul alegerilor. Trebuie să existe ceva pentru care prezența Domnului Rațiu era importantă, numele, chiar dacă te duce cu gândul la mari înaintași, din nou, nu ajunge. Chiar dacă ne trece ceva prin cap acum, așa precum glontele acela din poanta cu Bulă, ceva la care nici nu mai dorim să gândim: Domnul Rațiu, chiar fără să facă din asta un capăt de țară, este și el, la urma urmei, un reprezentant ales al comunității arădene neoprotestante multicolore.

*

Așadar, lista e completă: lupta cea mare se va da între Ghiță, Sami și Seba. Cel puțin până când cei doi din urmă nu vor renunța unul de dragul celuilalt. Sami pentru Seba sau Seba pentru Sami. Pentru un altfel de oraș sau pentru un oraș în care să te simți bine. Asta cu bine-simțitul a fost ideea Domnului Rațiu, ceea ce nu poate uimi pe nimeni din moment ce ne aducem aminte de faptul că Domnul avocat s-a sculat din pat să vină la lansarea tânărului Seba Bulumac. Ese tío Bulumac, nițel cam loco sau chiar de tot, trebuie din câte se vede să treacă peste o serie de handicapuri cu care s-a blagoslovit de la început la această lansare întârziată. Dacă îi iese, zic și io ce o zis țiganu’ în drum spre spânzurătoare: noa, că fain începe și zăua asta!