Campania și compania

Ne trebuiește mare atenție acum, campania s-a declanșat, în presă au început să apară reclame electorale. N-ar fi nicio problemă dacă ar fi explicite, însemnate acolo cu un P, evidente că sunt plătite și nu implică redacția. Din păcate, astfel de situații sunt rare - avem cunoștință doar de un singur caz -, majoritatea redacțiilor sau cel puțin membrii importanți ai acestor redacții sunt implicați, chiar plătiți pentru rolul lor jucat în campania electorală. Numai că niciunul dintre ei nu se laudă cu asta, simțind pe undeva că un jurnalist care lucrează în stafful de campanie al vreunui politician, cel puțin pe perioada respectivă, ar trebui să-și suspende activitatea în presă.

Avem două situații extreme, ambele înșelătoare, dar cel în care este implicat Bruno Biringer poate nu atât de nociv. Fost jurnalist, o vreme a fost ocupat cu politica, este în continuare foarte ocupat cu această îndeletnicire mai bizară aici în în aceste vremuri de reștriște culturală, încercând să construiască o nouă filială de partid la Arad, și să-l susțină pe Ciprian Luca în alegerile pentru administrația locală. Având toate astea în minte și sarcină, a pus la punct un talk-show pe internet, probabil cel mai bine făcut talk-show arădean al momentului care însă nu are un scop jurnalistic, ci politic înainte de toate.

Așadar, Lista lui Bruno este un vector al mesajului noului partid și al grupului din jurul candidatului Ciprian Luca. De aceea se pune întrebarea dacă chiar toți cei șase care s-au perindat până acum în emisie sunt susținători? De fapt întrebarea se referă doar la Lucian Valeriu, singurul despre care nu știm dacă este sau nu susținător al PRU, respectiv Ciprian Luca. Iuga este în mod declarat, Caba nu se pune doar în măsura în care este un alt candidat anti-Falcă, Țolea este interesant de asemenea ca un posibil dar din ce în ce mai improbabil ghimpe în dosul primarului, ceilalți doi fiind președintele Asociației Pro Bucovina, respectiv Bogdan Diaconu, președintele PRU.

Ceea ce înseamnă că Bruno Biringer se folosește de cunoștințele sale de presă pentru a realiza un conținut propagandistic de presă. Nimic condamnabil aici, era bine însă dacă lucrurile erau enunțate clar de la început, șă știm cu ce avem de-a face. Din clipa în care știm asta, ne uităm sau nu, în funcție de apropierea noastră față de valorile propagate de PRU și Domnul Luca, așa cum voi face eu în continuare, în fond Lista lui Bruno este bun și ca talk-show, și, ceva chiar rar de tot, este bun și ca material propagandistic prin presă, aici internet și televiziune online.

Mai grav este cu Andrei Ando, cel care fiind ca partidul din poezia lui George Lesnea parcă, este în toate, e-n cele ce sunt și cele ce mâine vor râde la soare. Se cam știe că este implicat în campania din jurul lui Falcă și Cionca, materialul din Vestic din care reiese că Aradul este localitatea cu cea mai mare putere de cumpărare în România fiind prezent plenar și în discursul lui Ghiță, axat, în situația dată de absența vreunui concurent cât de cât, pe sublinierea cifrelor care dovedesc rezultatele nebănuite al conducerii primăriei de către el în cei 12 ani trecuți.

Chestia asta cu cifrele, ca dovadă a realizărilor, în România, este o armă cu două tăișuri. Probabil prea tineri ca să-și aducă aminte, atât Falcă cât și Cionca, respectiv jurnalistul bun la toate Ando, uită sau nu știu pur și simplu de cifrele economiei socialiste glorioase publicate zilnic în presa vremii, supralicitate tot așa, ajungându-se la un moment dat ca cifrele propagandei să se afle la distanțe astronomice de realitate. Sigur, când rafturile erau goale dar fermele raportau mereu depășirea ultimului record la creșterea șeptelului, lucrurile erau mult mai dureroase, acum, în Mall, poți să crezi, în timp ce stai la o Cola cinci ore, că, într-adevăr, la Arad a coborât Raiul pe pământ.

Se pare așadar că stafful lui Ghiță, condus de Ghiță însuși, păi cum credeați?, merge pe metoda ceaușistă a repetării unor cifre neverificabile până când subiectul – în cazul de față cetățeanul arădean cu drept de vot – intră așa într-o transă de autosugestie, zicându-și în sinea sa: păi da, trebuie să fie adevărat ceva dint toate astea, că altfel nu le-ar tot repeta fără întrerupere. Bizonul din el vizat de propaganda subversivă uită de principiile propagandei și publicității cu privire la legea repetiției enunțate de tăticul PR-ului, cel care nu este la cine vă gândiți, ci Domnul Berneys, nepotul și mai celebrului Sigmund Freud.

A nu se interpreta greșit: nu sunt împotriva implicării presei în campaniile electorale dacă se face în nume propriu și respectând în continuare principiile presei independente. Dacă știu că o anumită redacție este favorabilă unui candidat, asta nu înseamnă că în mod automat tot ce scriu ei acolo este fals și parazitat de atitudinea lor politică. Dimpotrivă: dacă o explicitează și și-o asumă ca atare, eventual și motivând de ce îl susțin pe acesta și nu pe altul, atitudinea poate fi chiar benefică luptei democratice pentru încrederea alegătorilor.

Așadar, scrieți, băieți, scrieți, dar faceți-o mai curat și uscat, spuneți

ce aveți de spus, faceți ca Mihuța junior, cel care nu se joacă prea mult cu regulile, făcând foarte clar de la început că nu-l suportă pe Falcă, tot așa și Orlando de la Newsar, nici măcar cu duetul de la actualități-arad n-avem probleme, ei sunt atenți că finanțarea-i finanțare, dar să nu vă faceți că sunteți publicație serioasă, precum aradonul sau vesticul ori arq, contribuind pe sub preș la campania electorală a celui în exercițiu. Asta după ce ați ajuns la concluzia – ceea ce nu era deloc greu – că echipa de fotbal a candidaților împotriva lui Ghiță va pierde la scor de neprezentare.