Fotbal electoral pentru Primărie

La aflarea veștii, cândva pe la mijlocul săptămânii trecute, că Doamna Lia Ardelean și-a anunțat candidatura pentru Primăria Aradului, aflat într-un cerc de cunoscuți, am reținut două reacții.

Cineva a spus scurt și cinic: încă un iepure pentru Falcă, altcineva a observat: asta înseamnă că sunt 11 candidați, formează deci, cel puțin numeric, o echipă de fotbal.

Interesant, nimeni n-a părut să observe că este al doilea candidat de gen feminin.

Cel puțin după câte știu. Nu știu exact, tot așa cum nu știu dacă cel care a zis că sunt 11 are dreptate, ce contează până la urmă din moment ce cu cât sunt mai mulți cu atât scade șansa fiecăruia de a câștiga și crește șansa lui Falcă – oricum, mare de la început – de a realiza cel de al patrulea mandat de primar, intrând în concurență cu Domnul Salacz, cel mai longeviv primar al orașului, cel care a administrat orașul în perioada celor mai importante construcții - sfârșitul secolului XIX, începutul celui următor - timp de 26 de ani.

Desigur, comparația șchioapătă din toate membrele: atunci primarul nu era ales prin vot universal, era desemnat pe baza unor înțelegeri dintre grupurile importante ale clasei politice din acele vremuri, iar Salacz n-a lăsat după el doar Mall-uri goale, ci clădiri precum cea a Primăriei și, în general, majoritatea clădirilor care formează centrul orașului.

Cu alte cuvinte, ca să nu vorbim aicea degeaba, vreau să rețineți: această inflație de candidați ne arată cel puțin două lucruri: primul ar fi cel menționat anterior: nimeni nu crede la modul serios în șansa sa, poziția lui Falcă de la etajul întâi al clădirii înălțate în timpul lui Salacz fiind betonată în opinia lor ascunsă lejer opiniei publice.

Și atunci pentru ce se bate echipa asta a doua a Aradului?

Pentru ce, pentru procentele de negociat. Dacă ajungi la două-trei-patru procente, ești deja cineva, trebuie să fi băgat în seamă, ești bun de negocieri.

Pentru capitalul politic pe care îl împrumută de la mine, de la ceilalți, de la toți care se duc la vot. După ce obțin fraudulos acest capital – pentru că nu primești nimic, tu care le-ai împrumutat votul – îl investesc în direcții care n-au nicio treabă cu votul obținut.

Iar mecanismul alegerilor într-un tur betonează frauda, ruleta la care pariază votanții și câștigă doar banca. Un joc de fotbal aranjat inclusiv cu ajutorul arbitrilor.

Recunosc cinstit: pentru prima dată în 26 de ani de alegeri democratice, am din nou senzația că votez pentru Marea Adunare Națională.