Finul tuturor nașilor sau invers...

A început. Așa cum anticipam, campania electorală, chiar dacă aici la Arad miza nu pare foarte mare, a început să scoată neomul din jurnaliști. Desigur, nu se miră nimeni dintre inițiații în jurnalismul arădean că primul care și-a arătat colții a fost neobositul Andrei Ando. Crescut cuc în diverse cuiburi și împlinit sub aripile protectoare ale lui Ghiță Înaripatul, Andrei comite pe facebookul propriu, aflat de fapt în proprietatea unui alt tip cam de vârsta lui, ba nițel mai tânăr, dar mult mai ajuns, Zuckerberg îl cheamă, parcă, comite așadar Andrei un atac mârșav direct la Sebastian Bulumac.

Treaba e complexă. Prima întrebare, oare de ce la Bulumac, nu la Caba sau Wiener, eventual Ciupe, asta ca să nu mai pomenim de mândrul arădean Costea. Răspunsul e foarte simplu: cel care îl ocrotește pe Andrei consideră că singurul candidat cât de cât periculos la adresa sa ar fi tânărul manager din Gai. Nu știm dacă e așa, știm însă că așa gândește Ghiță. Nu este el foarte speriat nici de Bulumac, de aceea nici nu se bagă el personal la atac, își slobozește doar câinele, nici asta nu foarte tare, doar până la gard așa să latre acolo în vânt câteva hăhăituri.

Iar cățelușui Andrei zice așa lătrând: păi, cum să-l alegi pe unul care are credite de peste 100 000 de euro? Păi, vă dați seama de ce vrea ăsta să devină primar? De ce, cățeluș? Păi, ca stfel să-și acopere aceste credite, vă dați seama, nu? Noi ne dăm, sigur, numai că ale noastre concluzii sunt nițel diferite. Înainte de toate, ținem să-i explicăm cățelului că sistemul de credit este esența economiei capitaliste, majoritatea tinerilor din lumea largă se folosesc de această metodă pentru a se aranja la începuturile carierei lor.

Desigur cățelușul știe foarte bine asta, știe și faptul că mărimea creditelor acordate depinde de mărimea venitului tău, de unde se poate deduce că Domnul Bulumac câștigă destul de bine și acum, neavând nevoie neapărat de salariul de primar ca să-și plătească ratele. Normal, ne asigură cățelusul de lângă gardul lui Ghiță Înaripatul, nu de salariu e vorba, ci cu de totul altceva. De ce, cățeluș, și de unde știi tu de astea?, îl întrebăm din nou cu calm, ajungând astfel la miezul discuției.

Aici însă avem nevoie de intervenția lui Țiți pentru profesioniști, Cristi Țițca pentru cei care se informează exclusiv de pe facebook. Acesta, înturvinat cum se întâmplă să mai fie câteodată, îi adresează pe facebook o întrebare directă tocmai Domnului Cionca. Îl întreabă pe acesta dacă Andrei Ando se ocupă de campania Domniei sale. Nu înțelegem de ce nu îl întreabă și pe Ghiță, Țiți câteodată e mai greu de urmărit în înturvinările sale, cert e că Cionca îi spune că seful de campanie al Domniei sale este deputatul/a Camelia Boghicevici.

Intervine și Andrei, explicându-i lui Țiți, cel care rămâne înturvinat până la capăt, că el este prieten și admirator al Domnului Cionca, nicidecum șef de campanie sau, Doamne feri!, membru, În staff. În stafful de campanie. Țiți nu se lasă, încercând să-i explice Domnului Cionca un adevăr evident cu privire la performanța lui Andrei în rolul de șef al campaniei pentru Capitala Culturală a Europei. Aici se mai bagă în discuției și un june liberal, atrăgându-i atenția lui Țiți asupra faptului că ciondănelile între ziariști nu sunt treaba politicienilor, iar rufele murdare se spală în familie, nu pe facebook.

Țiți însă nu se lasă, opinând, mai calm de această dată, că Andrei nu este jurnalist, mai exact nu face cinste breslei tocmai datorită modului în care amestecă planurile între jurnalism și acel gest de pe acum clasicizat când cineva din spate se apleacă și atinge tandru cu buzele posteriorul celui din față. Pentru moment lupta lui Țiți de pe facebook pentru onoarea jurnalismului arădean se încheie cu această imagine demnă de pensula unui impresionist întârziat pe aici, pe malurile Mureșului.

Coroborate însă, cele două imagini, a cățelului de pe lângă gardul primarului lătrând la tânărul Bulumac care nici măcar nu trecea pe acolo și silueta aplecată a lui Andrei Ando în spatele mai multori lideri așaziși liberali, ne dau măsura corupției unuia dintre exponenții de frunte ai jurnalismului arădean și refuzul său de a reacționa onest la întrebările care i se pun din partea breslei. Mai mult decât atât, în organul său aproape personal, numit Vestic, dedică un întreg articol fluviu situației electorale arădene din care desprindem ideea de bază: singurul candidat la primărie care are tot ce-i trebuiește – credem că printre trebuințe se include și pe sine – este, ia ghiciți, da ați ghichit: Înaripatul Ghiță.

Poate ziceți acordăm prea mare importanță vieții și activității acestei existențe struțo-cămilești: jurnalist administrator și pedagog de școală nouă și, surpriză, după unele informații nașul celui atacat, însă, credem noi, am găsit în el exemplarul perfect din zilele noastre ale vieții noastre publice curat murdare. Iar dacă la toate acestea adăugați și năstrușnicul fapt că omul se erijează în mare creștin și patriot, fiind pe aici pe la noi, se pare, reîncarnarea vocii patriotului naționale, aveți toate datele problemei, iar dacă nu le credeți, problema rămâne și sfârâie în continuare la Dumneavoastră, stimații noștri cititori.