Curtea virtuală a regelui gol
Am început să spun despre presa în campanie că a dat oarecum în mintea copiilor. Se ține de șotii, glume și poante ieftine. Neavând mâncare adevărată, campania electorală fiind neobservabilă, sublimă dar lipsind cu desăvărșire, presa face și ea ce poate. Ce a făcut și până acum: armăsar din țânțar. Malamut din purice. Programele electorale sunt trase la indigou, încadrate de legi proaste dar vagi de așa natură încât nimeni să nu știe exact ce e voie și ce nu este. Totul e conceput în așa fel încât treaba să nu funcționeze decât la turația minimă, făcând astfel jocul celor în funcție, scoaterea lor de acolo dovedindu-se prin acest artificiu un exercițiu de imaginație, o întreprindere fără sorți de izbândă.
Newsarul lui Orlando este vârful de lance al șotiilor jurnalistice la Arad, săptămâna trecută lansând cel puțin două știri false, scoțând în evidență lipsa de miză a campaniei electorale. Chiar și așa a fost mai serioasă decât toți candidații la un loc, indicându-le exact ce au de făcut. Să renunțe în favoarea celui care are șansele cele mai mari să-l bată pe Falcă. De ce să-l bată? Așa, tocmai pentru că nu crede nimeni că poate fi bătut și pentru că de la războiul de treizeci de ani încoace nici un război n-a ținut mai mult de șase-șapte ani.
Candidații, pe de altă parte, au rămas cu nostalgia televizorului. Și nu numai ei. Cei trecuți de șaizeci, socializați în anii de glorie ai Albumului Duminical care începea imediat după Tom și Jerry, după care urma Linia maritimă Onedin, vor să vadă în continuare totul la televizor, făcând abstracție că între timp știrile s-au mutat pe online. TV Arad nu face emisiuni electorale, WEST TV fiind singura locală care acceptă prezentarea candidaților. Câte unul așa, scurt, în 15-20 de minute, să nu dea în clocot de prea multă încălzire. Candidații se duc, sunt și ei încă siguri că alegerile se câștigă la televizor, turuie disperați să înghesuie cât mai multe din program în cele 15 minute de emisie.
Fiind constrânși și de timp și de vremuri, spun cam același lucruri, în fond cum ar putea veni zece contracandidați la Falcă, fiecare cu program original de a salva Aradul din mâna vampirului. Falcă, desigur, încă nu se bagă, nu se duce la TV, nu se duce nicăieri, doar la raliuri, maratoane și festivaluri de tot soiul. N-are nevoie de presă, de cea care are nevoie este oricum în buzunarul său de la geaca cu care a inaugurat Raliul Aradului. Nici măcar de online n-are nevoie, în fond și acolo are majoritatea asigurată. Dacă postează o fotografie primește în zece minute mai multe likeuri decât știrea care bântuie de o vreme spațiul virtual: cum că a fost descoperit în sfârșit și a nu știu câta oară medicamentul care vindecă cancerul.
Desigur, dacă te uiți la numele celor care lăicuiesc orice postare ce vine dinspre edilul-șef care nu se mai termină dai de aceleași nume, curtea virtuală a regelui gol, o curte care se va volatiliza cât ai zice pește în momentul în care Omul nu mai este edil.
Idila politică așadar este o iluzie, toată lumea cu toată lumea iar scopul este neschimbat de milenii: o bucată cât de mică din pradă. De altfel, primarul știe bine: alegerile nu se câștigă mai nou, nici nu se pierd, cu alegerile e precum cu postările de pe facebook: să fi prezent, restul oricum nu prea contează. Virtualul a devenit real, realul virtual, iar din acest punct de vedere nimeni nu este mai bun ca primarul în exerciț.
