Cetățeanul turmentat s-a mutat pe Facebook!

Da, cel turmentat tot timpul.

Sunt de părere însă că exegeții lui Caragiale n-au atins până acum esențialul: cetățeanul menționat este în piesă nu pentru că e mahmur fără scăpare, ci pentru că el găsește mereu scrisoarea, orice scrisoare, telegramă, postare, ca să revenim în mediul nostru familiar.

Cum ar veni: el dă sens lucrurilor, ceilalți sunt doar personaje în comedie în timp ce omul acesta, mereu jovial și binevoitor în amețeala lui congenitală, este subiectul în persoană.

Voiu a vorbi în cele ce urmează despre Domnia Sa! Iar colateral, precum paguba, despre Rică Venturiano. Tot de acolo.

Cum spuneam, în urma anilor de analiză literară obligatorie – profa mea de română mi-a dat un trei pentru că n-am reprodus cuvânt cu cuvânt analiza ei dictată cu o oră înainte -, ne-am format despre personajele lui Nenea Iancu o imagine nu tocmai corectă. Îi dăm înainte cu Tipătescu și Cațavencu, rânjim perverși de Trahanache cu gândul la Coana Zoițica și trecem fără să-i băgăm în seamă pe fiii simpli ai poporului în jurul cărora se învârtește comedia dramatică.

Doar în Conu Leonida dăm de el din plin că n-avem ce face, alții, în afară de nevasta speriată și ea, nu mai sunt în piesă. Noaptea furtunoasă se învârte în jurul lui Chiriac, băiat în casă, tot așa cum fără scrisoarea găsită de cetățean povestea n-ar fi avut nicio noimă.

Ei reprezintă poporul, ei sunt cei pentru care se întâmplă toate astea, ei vor alege, vor mânca micii și vor bea berea după care vor ajunge la concluzia că exact cu atâta s-au ales.

Sunt cum sunt, așa sunt ei pe aici: lejeri dar nervoși, atotștiutori dar habarniști, guri mari și sparte gata să scape esențialul printre cuvinte de dragul unei poante bune. Care nu schimbă nimica, cum ar putea într-o țară în care ultima mare schimbare s-a produs odată cu întâlnirea dintre Decebal și Traian.

Lucrurile se schimbă doar la suprafață, se schimbă doar portul, frizura și rimelul, se trece de la ziar la Internet și, iată, suntem deja în zilele noastre, zile și nopți la fel de furtunoase ca totdeauna, speriați de acțiune și reacțiune, mahmuri și bucuroși totodată pentru norocul nostru de a fi găsit eterna scrisoare pierdută.

Ei, la alegerile locale nu de mult terminate, scrisoarea n-a fost găsită, nopțile au fost liniștite chiar dacă Conu Leonida de pe Facebook vedea numai conspirații, conjurații, acțiune și reacțiune la fiecare postare.

Mai mult decât atât, cititul presei pe Facebook e nițel mai ușor, nimeni nu se omoară să traducă lipsește în a mânca sau invers, oricum limba e engleza vorbită prost, nu franceza de Bubico, nu mai trebuie tradus nimic, fuck e fac în românește iar shit e șit și cu asta basta!

Altfel spus, pe facebook nu se vede că esti turmentat, cel mult că ești ca noaptea: incult ca o săpăligă, resentimentar ca vecinul de sus, fixist ca soacra și ai umor cât o sticlă goală de bere Timișoreana.

Cu alte cuvinte, e bine!