Fuga (5)
Intrați în Bucale. Soarele încerca în van să dea culoare dărăpănăturilor printre care treceați cu zgomot ritmic de fier scrâșnit, peisajul care vă aluneca prin fața ochilor, clipind ca un proiector defect în soarele care se înălța de undeva din spatele umbrelor de mucava, părea scos dintr-un film american turnat la granița cu Mexicul. Fără misterul creat de știința alchimică a scenariștilor hollywoodieni era de-a dreptul sfâșietor.
Erați la sfârsitul unei lumi fără să știți, vă înconjura ceva despre care nu știați mai nimic si nici nu vă doreați să aflați ceva. Am ajuns, l-ai auzit șoptind grijuliu în urechea perechii sale pe bărbatul gata să accepte tot numai să fie lăsat in pace. Femeia încerca să se dezmeticească, avea pe față expresia tuturor femeilor obligate să se trezească in fața unor bărbați fără ca înainte să treacă pe la baie.
Am ajuns, a dat ordinul și omul în uniformă, repetând fără să știe observația tandră a bărbatului gata de orice pentru a salva onoarea femeii sale. Sîntem, în sfârsit, în capitala țării, a subliniat aproape victorios, trecând cu vederea imaginile dezolante printre care vă hurducăiați spre țelul final. În scurta voastră discuție în timp ce i-ați fumat jumate de pachet de Dunhill, ați aflat totul despre el. Sau nimic, a observat deja în compartiment, pe jumătate adormit, Nelu, punctând caracterul ireal al întâmplării.
Mergea, zicea el, la gagica din Bucale, o tânără de nu-ți vine să crezi, când o vezi, că este secretară la minister. Cel de interne, s-a uitat la voi plin de semnificații evidente, am cunoscut-o, a precizat, într-o delegație la Giurgiu. Era o întâlnire la nivel de stat major, o chestie neimportantă, organizată mai mult pentru cheful de la final. Să nu vă spun, vă puteți imagina și singur, că sînteți băieți deștepți, cum a fost. Mâncare și băutură la discreție, dar numai chestii fine, de import, mă înțelegeți, tovarășele, spunând asta s-a uitat la voi si a râs scurt, au băut doar Cinzano si Campari, noi, bărbații, puteam alege intre vodci pe bune si whiskey-uri de care nici n-am auzit până atunci. Ați băut vreodată Jac Daniels? A pronunțat la fel ca la Dunhill, cum se citea in românește, iar tu n-ai reusit să-ți maschezi un zâmbet satisfăcut. Eh, v-am subestimat, a observat el promt urma de rânjet de pe fața ta, normal, sînteti din vestul tării, acolo aveți alte posibilități. Nu, n-am băut, ai zis atunci îngrijorat de turnura pe care o putea lua discuția, dar am citit prin cărți. Ce cărti? a întrebat omul în uniformă complet surprins. Părea aproape pierdut, dezorientat pe bune, ca cineva căruia i se comunică fără jenă că țelul suprem al societății socialiste multilateral dezvoltate există cu adevărat. De literatură, ai răspuns tu repede, încercând să ocolești stupoarea omului la aflarea informației ca whiskey-ul poate fi și citit, nu doar băut. Ah, mă rog, încerca omul în uniformă revenirea în cunoscut, era maior, ți-a spus ulterior Nelu, tu încă nefiind în stare să realizezi logica gradelor militare, literatură, așa da, dar ce fel de literatură? Polițistă, ai spus din nou scurt, gândindu-te că această informație i-ar putea conveni omului cu epoleți pe umăr. Înțeleg, a decis el in final să se mulțumească cu răspunsuri care nășteau întrebări noi, oricum, eu am băut atunci prima dată si nu se compară cu Club 99, e cu totul altceva. Club 99 era singurul whiskey ce se putea găsi prin barurile mai pretențioase ale patriei. E de fapt bourbon, ai mai completat tu, adică whiskey american din Tennessee. Da, da, s-a repezit maiorul înainte, bucuros că se revine pe un teritoriu cât de cât abordabil tactic și strategic, e american, nu e scoțian.
A ieșit bine până la urmă. S-a oprit la timp. Dacă insista n-aveai cum să-i explici că bătrânul Jack era feblețea lui Marlowe, detectivul lui Chandler din romanele netraduse in românește și pe care tu le citeai in ediții ieftine ungurești. Asta chiar dacă maiorul s-a prezentat pe sine ca pe un adevărat cosmopolit, un internaționalist sadea, un adept al lozincii partidului: proletari din toate țările, uniți-vă. N-are nimic cu ungurii din Ardeal, cu toate că, recunoaște sincer, nemții îi plac mai mult. E de ințeles, a zâmbit complice la anunțarea acestui adevărat secret militar, cei mai buni soldați din lume sunt ei, un militar este obligat să recunoască asta.
N-ați zis nimic, provocarea era prea evidentă, doar Nelu a spus încet in timp ce vă retrăgeați în compartimentul în care luna, prezentă din nou pe cerul ce părea acum mult mai aproape de pământ, lumina întunericul care îi inconjura pe cei doi care dormeau îmbrătișați: nici rușii nu sunt de lepădat.
Gara de Nord, la coborâre, nu părea cu nimic deosebită fața de construcțiile de până atunci printre care ați trecut. Peronul era denivelat si cu gropi, copertina sprijinită pe stâlpi subțiri de oțel vopsite intr-un verde universal întunecat și obosit, părea mutată dintr-o piață de cartier. Ajuns la capătul liniilor dădeai într-o sală imensă dar rece si întunecoasă prin care te pierdeai fără șansă dacă nu te prelingeai repede afară.
Masivă și totuși fără importanță, fațada gării părea rămasă din vremuri de mult apuse, stând tristă și fără rost evident în mijlocul vacarmului unui oraș care începea imediat dincolo de o piață fără limite dar care părea și ea nesemnificativă datorită aglomerației haotice care o popula.
Vreo cinci soferi de taxi se uitau la voi cu neîncredere vădită. Până la urmă unul dintre ei și-a luat inima plictisită in dinți și s-a adresat lui Nelu: unde te duc, șefu? Nu sînt șef, dar dacă vrei să mă duci undeva și nu ai impresia că sînt ușor de fraierit, ai putea să ne duci aici, a preluat inițiativa amicul tău hârșit, spunând adresa taximetristului.
În regula, Domnu, a zis acela zâmbind voios, n-o să vă a coste mai mult decât un transport la mare. Omul s-a ținut de cuvânt, te-a asigurat Nelu după ce v-ați dat jos din mașină, o Dacie galbenă precum mijlocul tricolorului, a ocolit doar cât să nu se împotmolească în traficul impenetrabil care vă înconjura.
Erați între blocuri de patru etaje. Lungi și paralele, relativ noi, decolorate totuși dacă ar fi avut vreodată o culoare certă. Abordarea cu toate acestea părea ultramodernă: Au interfon, ți-a comunicat Nelu după o scurtă analiză. A apăsat după asta pe un buton pe lângă care scria: Fam. Șelaru.
