Serbările galante de la Țebea și banii de campanie pentru Gheorghe Falcă

E bine să stabilim de la început un fapt: serbările de la Țebea au fost înființate din rațiuni politice, fiind folosite de la început în scopuri de propagandă politică, iar în anii cu alegeri importanța lor crește brusc de atunci încoace.

Ideea a fost a lui Vasile Goldiș, cel care, ca președinte al ASTRA-ei, cu ocazia centenarului nașterii lui Avram Iancu, a organizat în 1924, pe parcursul unei săptămâni întregi, ample manifestări la Tebea. A fost prezentă toată protipendada politică a României Mari în frunte cu perechea regală, au lipsit însă Iuliu Maniu și Nicolae Iorga, adversari neînduplecați cam de pe atunci ai lui Vasile Goldiș.

Conflictul, ocultat cu bună stiință de istoriografia ulterioară, izvora din apropierea lui Goldiș de liberalii lui Brătianu, de București cu alte cuvinte, periclitând astfel, după opinia lui Maniu, revendicările ardelenilor, dorința liderilor Consiliului Dirigent de a impune Bucureștiului, în cadrul României Mari, un statut mai aparte Ardealului.

De altfel, Goldis a fost din partea acestui Consiliu primul ministru fără portofoliu în guvernul Brătianu, ales foarte repede membru de onoare al Academiei pentru serviciile sale făcute liberalilor din Vechiul Regat. Cu alte cuvine, Goldis s-a folosit de serbările de la Țebea din 1924 pentru a demonstra lui Maniu că prin compromisul cu liberalii regățeni naționalismul său ardelenesc nu s-a diminuat, dimpotrivă, a devenit celebrat la nivelul întregii țări.

Cele două tunuri care străjuiesc mormântul Crăișorului au fost amplasate atunci ca donație din partea guvernului, simbolizând parcă acest compromis propagandistic: n-au nicio treabă cu tunurile de pe vremea lui Iancu, fiind folosite pentru prima oară, abia după moartea sa, în războiul de independență al Principatelor Unite.

Serbările ulterioare s-au diminuat ca amploare, dispariția relativ prematură a lui Goldiș lipsind manifestația de motorul ei, au urmat apoi anii tulburi ai războiului, iar după aceea internaționalismul proletar de extracție sovietică care se ferea ca dracul de tămâie de manifestări de naționalism „mic-burghez”.

Salvarea a venit odată cu comunismul național al lui Ceaușescu, mai ales în cea de a doua parte a Iepocii de Aur, atunci când poporul înlănțuit și înfometat trebuia amețit cu ceva.

Cenaclul Flacăra, acest surogat propagandistic de naționalism rockandrolla, inventat de Adrian Păunescu, a redescoperit Țebea pentru ardeleni, subsemnatul având chiar norocul să participe la un astfel de „cenaclu” pe la mijlocul deceniului nouă al secolului trecut.

Profesor de istorie și științe sociale la Liceul Avram Iancu din Brad, m-am trezit atunci asaltat de elevii cei mai răsăriți din anii mai mari cu întrebări de genul ce părere am. Ca diriginte trebuia să-mi însoțesc clasa la concert. Fiind în clasa a noua, ai mei erau entuziasmați de posibilitatea să meargă obligatoriu la „Cenaclu”, devenind de-a dreptul dezamăgiti și triști când le-am spus că nu-i voi însoți în fața scenei, mă vor găsi undeva la margine la terminarea bairamului.

Am stat prin urmare la marginea puhoiului cu câțiva elevi din clasele XI-XII, un mic grup de tineri citiți, inteligenți și bine crescuti. Aveau deja o părere formată despre caracterul manipulatoriu al evenimentului, nu era cazul să-mi ascund opiniile în fața lor, se pare că am simțit bine, nu m-a căutat nimeni în zilele următoare să dau explicații despre inexplicabilul petrecut la Țebea ocupată de Adrian Păunescu în numele lui Ceaușescu.

Pe Gheorghe Falcă, cel care era elev al acelui liceu pe atunci, nu mi-l aduc aminte, poate a fost, poate nu, cert este că nu făcea parte din grupul cu care discutam la și pe marginea evenimentului. Habar n-am câte știe el despre cele prezentate mai sus, ceva ar trebui totuși, având în vedere că directorul instituției care a sponzorizat din bani publici delegația arădeană de la Țebea din acest an, este vorba de Centrul Județean de Cultură, este istoric cu acte în regulă.

Dar, din câte se pare, și-a însusit binișor ideea, ulterior, ca tânăr politician postdecembrist, s-a folosit și, cum vedem, se folosește până astăzi măiastru de „moștenirea” ideologică.

Simplă de altfel, formulată încă de romani în sintagma „panem et circenses”, cu precizarea ulterioară că circul poate ține, cel puțin o vreme, așa cum demonstrează din plin realitatea zilelor nostre, și loc de pâine.

Și cu toate acestea există o mare diferență între Țebea lui Vasile Goldiș și cea a lui Gheorghe Falcă. Surprinzător poate, diferența cea mai mare constă în finanțare.

Din acest punct de vedere, trebuie să spunem verde-n față, din nefericire, serbările galante de la Țebea zilelor noastre seamănă mai mult cu cele ale lui Păunescu și nu cu cele organizate sub îndrumarea lui Vasile Goldiș.

E vorba de bani, da, în politică mai totdeauna e vorba de bani chiar dacă politicienii neagă acest lucru până la ultima suflare.

Astra era o societate care a reușit șă-și contruiască un sediu impunător la Sibiu (vezi foto) între 1903 și 1905 doar din taxe de membru și donații (Mocioni a donat 25 mii de forinți, cam o șesime din costul construcției). Altfel spus organizatorii de atunci ai evenimentelor puneau bani de la buzunar, nu jecmăneau bugetul public, nu se foloseau de o instituție susținută din banii contribuabililor pentru a organiza evenimente cu scop politic.

Desigur, pentru evenimentele din 1924 Astra a primit sprijin și din partea Casei Regale, respectiv a guvernului, însă marea majoritate a cheltuielilor cădea în sarcina societății care trăia din donații și cotizații.

Bairamul politic de la Țebea din acest an, cu participarea tuturor politicienilor urmăriți în Justiție, a fost organizat din bani publici, prin diferite metode bine-cunoscute de altfel.

Nici măcar asta n-ar fi fost bai dacă manifestația avea în vedere comnunitatea locală și doritorii de trăiri patriotice indiferent de apartenența lor politică. Numai că, serbările de la Țebea din acest an, ca și în anii trecuți de la Revoluție de altfel, au reprezentat o acțiune de partid și de stat, patronată, înainte de toate, de partidul aflat acum la guvernare, PNL mai exact.

Și nu din bani de partid, să ne înțelegem.

În concluzie: nu avem nicio treabă cu Țebea, cu atât mai putin cu istoria, singura noastră preocupare se referă la legile țării, acele legi care, în perfectă consonanță cu cele ale UE, din care cu onor facem parte, interzic politicienilor și organizațiilor politice să-și finanțeze activitatea politică din bani publici.

Iar problema noastră cea mare este că, din câte se pare, acum aproape o sută de ani, Vasile Goldiș, o personalitate deocamdată incomparabilă cu Gheorghe Falcă, ținea cont, cât de cât, de asta, pe când pe Gheorghe Falcă, după un secol de istorie plin de învățăminte, nici în pix nu-l deranjează…