Fuga 6

Eu sînt, Bebe, si sînt cu un amic, a spus după declicul care trăda prezența la capătul celălalt al sistemului. După asta s-a mai auzit un clic rapid și înnăbușit, iar voi ați pătruns în holul din care porneau scările spre cele patru etaje. Lift este doar la blocurile mai înalte de patru etaje, te-a luminat Nelu în timp ce asaltați treptele. Mergeai după el, ținându-te de balustradă lipicioasă îmbrăcată intr-un plastic gros de un albastru ce bătea în verde. Imediat lângă scări la etajul trei o usă era întredeschisă, Nelu s-a indreptat cu hotărâre oarecum prea evidentă spre ea, tu după el cu câțiva pași în urmă. Nu doreai să te bagi in viața intimă a amicului tău, erai încă un frust, exhibarea apropierii trupești te făcea să te simți inconfortabil. Ușa s-a deschis larg in fața lui, el s-a întors spre tine și a spus cu o umbră de neliniste in glas: Hai! Ajuns in holul strâmt, pentru o clipă te-ai văzut în oglinda unui cuier cu dulap aflat în dreapta. Te uitai după Nelu care se îndrepta spre o cameră aflată la capătul coridorului. În cameră, lângă o masă acoperită cu ceva fără greutate, ceva ce imita foarte prost dantela, stătea o tânără negricioasă cu părul tăiat scurt a la Mireille Mathieu. El e Loți, s-a întors Nelu pe jumătate spre tine. Îmi pare bine, a spus Mireille Mathieu uitându-se în continuare la Nelu. Nu vom sta mult, a încercat acesta să prevină ceva ce tu abia dacă începeai să distingi, câteva zile și am plecat. N-o să te deranjăm, a adăugat plin de convingere dar oarecum cu sentimentul că vorbește degeaba. Știu, i-a răspuns ea scurt, după care s-a întors spre tine. Nu știam că ai și prieteni unguri. Cu toate că îmi puteam imagina, nu-i așa, a stabilit fără umbră de întrebare, uitându-se în continuare tot la tine. Știi, de data aceasta era cât se poate de evident ca vorbește cu tine, Nelu e un tip foarte prietenos. Mai ales dacă îi pică ceva, e ca pâinea caldă. Cu oricine, bărbat, femeie, nici nu contează. Te poti baza pe el până când are nevoie de tine. Chiar si după aceea dacă vrea. Numai că nu intotdeauna vrea. Ce părere ai, Loți, dragă? s-a oprit brusc fixându-te în continuare. Nu te ambalai ușor de obicei, erai mai degrabă obișnuit să încasezi fără să reacționezi, făcându-te că plouă, dar acum ceva s-a mișcat mai neobișnuit acolo de unde pornesc cuvintele. Nu mi-am format încă o părere despre asta, ai inceput jos de tot, soptit parcă. Și dincolo de toate, nu doresc să impărtășesc cu cineva cu care vorbesc pentru prima oară sentimente și intimități. În ceea ce mă privește nu am nimic cu relația voastră, faptul ca sunt prieten cu Nelu nu vă dă dreptul să mă băgați în problemele voastre comune. Bebe, numele ei în buletin era Lilioara, prietenele îi spuneau doar Lia, Bebe era doar între ei doi, nu părea nici surprinsă, nici impresionată. Corect, a spus repede, după care a continuat fără grabă pe același ton: am ceva salate si ceva șuncă presată, de băut doar două beri. Ce vorbești, și-a revenit Nelu dintro-dată, e perfect, îmbucăm ceva să nu bem berea pe stomacul gol, oricum seara mergem undeva, nu. Nu era nici asta o întrebare, Bebe nici n-a luat-o ca atare, cu capul în figider a continuat ideea lui Nelu: ar fi și asta, dar putem mânca ceva sanviciuri si la club. Nu știai ce club, un club acolo, ce contează, important e ca vor fi sendviciuri chiar dacă pe aici se numesc altfel. Sigur, a aprobat și Nelu, după care s-a întors spre frigider: cunosc pe cineva de acolo? Vor fi câțiva din vechea gașcă, i-a spus Bebe după ce ieșind din frigider aranja caserolele de plastic în fața noastră pe masă. Vorbea de parcă nici n-ai fi acolo, de parcă nimeni, nici măcar ei n-ar fi pe acolo. Cuvintele lor pluteau în aerul bucătăriei galben-roșii precum rotocoalele de fum de la o țigară uitată pe marginea scrumierei.

Clubul era între blocuri, o clădire mai joasă și plată, ca un debarcader părăsit între munți. Ce debarcader, a observat indispus Nelu, este cel mai tare club studențesc din București. Hai, lasă ai spus tu ca un adevărat cunoscător, erai nelinistit si temător, totul părea străin și neprietenos, chiar amenințător. Bebe mergea în față, voi doi ați rămas în urma ei, Nelu încerca să te scoată din starea în care vedeai debarcadere între blocuri: nu-ți fă griji, eu îi cunosc pe mitici, am stat printre ei doi ani, Bebe e o fată de treabă și are niste prietene, habar n-ai, ce poate să se întâmple. Dacă o fi ceva razie pe nepregătite, o ușchim rapid, stai liniștit. Sunt perfect liniștit, i-ai spus tu încercând să treci peste momentul de cădere, dar ce căutăm noi aici? Ne odihnim, ne distrăm, ne deconectăm, asteptând semnalul de la Constanta, ți-a șoptit Nelu în gât. Între timp fugim pâna la Nucet, îmi iau banii de la amicii de acolo și valea. Bebe s-a oprit în timpul acesta, uitându-se la voi pe jumătate întoarsă. Cu răsuflarea caldă a lui Nelu în jurul gâtului te uitai la ea realizând abia atunci că e doar cu un pic mai în vârstă ca tine, are ochi frumosi, un fund aproape perfect și gambele elegant arcuite. Veniți, ce faceți, ati făcut pe voi, tăranilor, v-a întâmpinat cu un zâmbet care contrazicea tot ce a spus până atunci: era veselă, binevoitoare și gata de distracție. Venim, mylady, i-a întors-o Nelu ridicând privirea spre ea: astă seară dansăm in familie, a mai adăugat la care Bebe a râs scurt și măsurat. Aveau un râs precum fundul și gambele: aproape perfect, arcuit elegant. După ce am intrat lucrurile au scăpat de sub control. Se dansa pe o muzică greu de deslusit, auzeai doar basul care zdrăngănea vitrinele de după draperiile maro cu motive florale imprimate, undeva era si un bar de unde se putea lua vodkă si bere iar mai încolo găseai salate si sandviciuri numite sanviciuri. Toate astea le-ai aflat de la una dintre prietenele cu care ai făcut cunostință in semiîntunericul care pulsa în ritmul zdrănganitului vitrinelor în locașurile lor de cornier ruginit. Erau și niste prieteni, studenți la politehnică, amețiti deja și foarte binevoitori cu toții. Nelu a început să plătească ca boierul, ce, n-aveti aici nici măcar Wyborova, l-ai auzit răzând înțelegător si gata de o nouă concesie de dragul lumii înconjurătoare. Eu ies i-ai spus prietenei care ti-a luminat calea în noaptea bucuresteană, vin si eu, a spus imediat ea de parcă se aștepta la gestul tău necugetat și oarecum disperat. V-ati pus pe treapta de jos a esplanadei de beton din fața clădirii. În jurul vostru, răsfirati în perechi sau grupuri de trei-patru, stăteau si altii cu câte o bere într-o mână și țigara în cealaltă. Mia, știi că mă cheamă Mia, nu, a spus ea în timp ce lua sticla de bere din mâna ta. Da, știu, am reținut, ai spus tu uitându-te după soarele care se strecura printre pomii dintre cele două blocuri din față. Nu-ți dai seama că esti ungur, a început ea discuția, sunt mulți unguri acolo de unde vii tu? În Arad? Sunt destui, ai examinat-o uitându-te la fața ei strălucind în lumina soarelui dintre ramuri.