Aradul lui Ando sau catch me if you can!

Gestul drastic de ieri al lui Valer Blidar de a-și decapita propriul trust de presă crescut pe osânza afacerilor personale a luat pe nepregătite adormita și servila presă locală.

În afară de site-ul care a declanșat urgia – e vorba, desigur, de site-ul pe care îl citiți și acum – celelalte „organe” au stat ore întregi până să publice comunicatul venit de la Astra Călători. Era evident că nu le venea să creadă ochilor, așteptau, pesemne, vreo corectare, li se părea de neconceput ca Andrei Ando să fie azvârlit ca pisica la căcare, să se închidă West TV pe trei luni – există și posibilitatea închiderii definitive, acest scandal fiind un foarte bun alibi de a scăpa de o afacere păguboasă cu profit de imagine aproape inexistent – desființarea ziarului în care s-a născut pocinogul fiind doar cireașa de pe tort.

A fost un gest fără precedent, niciodată nu s-a întâmplat ceva asemănător în spațiul public arădean. Niciodată o investigație de presă nu a avut la Arad așa un efect rapid și devastator.

Blidar a rupt pisica cu rapiditatea și hotărârea cu care nu suntem deloc obișnuiți pe aici, gestul său, dincolo de posibilele trăsături de temperament, trăda și o anumită satisfacție și ușurare.

Dar, înainte de a ne adânci în posibilele motive colaterale ale lui Blidar, să ne oprim pentru o clipă la eroul poveștii, la Andrei Ando, cel care a declanșat atât furia patronului cât și stupefacția colegilor din presă.

Ando a reprezentat și încă reprezintă, de fapt personifică în presa arădeană tot ce poate fi mai rău, mai toxic.

Inteligent, ambițios, alunecos de bine-crescut, s-a folosit de presă doar în scopuri personale, construind încet dar hotărât o carieră pe imaginea sa de mare jurnalist și mare administrator de redacții.

În realitate el nu este nici jurnalist bun – pentru asta îi lipsește pasiunea căutării adevărului – nici bun administrator sau lider de redacție, el venind în toate cazurile – Observator, Jelen, West TV – să conducă spre pierzanie redacții construite de alții, lucruri inventate înainte ca el măcar să fi înțeles despre ce este vorba.

Nici nu avea nevoie să înțeleagă din moment ce vedea presa doar ca o oportunitate de a urca în ierarhie, de a ajunge cât mai aproape de marea oală locală și națională cu ciolane.

A fi jurnalist într-un oraș ca Aradul înseamnă printre multe altele un sistem de relații pe care îl poți pune la punct într-un timp relativ scurt, urmând ca în anii care vin să uzezi de el în funcție de ce urmărești. Dacă urmărești informații, pentru asta, dacă urmărești relații pentru avansarea în societate, pentru asta, iar dacă ești destul de rafinat în asta puternicii zilei se vor folosi de tine în scopurile lor mai mult sau mai puțin curate privind imaginea lor publică.

Desigur, există și riscuri. Puterea, locală sau centrală, are nevoie de tine doar până când îi ești folositor, până când serviciile tale pot fi cumpărate relativ ieftin si fără riscul de a pierde imagine și renume. În momentul în care această condiție dispare, vei dispărea si tu, vor scăpa de tine ca de o amantă jenantă descoperită de nevastă.

E un joc riscant, o echilibristică pentru care te naști, n-ai cum s-o înveți.

Vom vedea ce ne va aduce viitorul în cazul lui Ando, tăcerea breslei se explică și prin asta, prin convingerea lor că jocul încă nu s-a terminat, nu e cazul să se ia atitudine clară de-o parte sau alta. Această lașitate manifestă este de fapt sindromul decăderii presei locale, reflectă convingerea că în această presă cei care răzbat sunt cei de tipul lui Andrei Ando și nu cei care au contribuit acum, prin munca lor jurnalistică adevărată, la lovitura pe care a primit-o din senin.

În fond, este în continuare responsabil pentru imaginea Camerei de Comerț, se pregătește să devină director la Consiliul Județean, pregătește viitorii jurnaliști la universitate, poate oricând să renască din propria-i cenușă, oamenii de acest tip reușind mereu acest truc aproape inexplicabil.

Fiind o creație a culiselor puterii locale, un fel de agent dublu în viața publică, soarta sa depinde esențial de ce se întâmplă acolo, de modul în care se joacă pe moment jocurile de putere.

Relația dintre Blidar și administrația locală este cel puțin ambiguă, industriașul fiind evident înclinat spre stânga, spre PSD adică, însă interesele sale comerciale îl obligă să întrețină relații cel puțin amiabile cu oricine ar fi la conducerea orașului sau a județului. Firesc până la urmă, însă această ambiguitate poate să fie una dintre explicațiile gestului său dramatic, Ando fiind, în ultima vreme, mult prea atent la satisfacerea dorințelor cercului de putere simbolizat de Gheorghe Falcă.

Pare verosimil ca omniprezentul pseudojurnalist să fi ajuns la convingerea că a sosit momentul să pășească mai departe, să renunțe la micile jocuri folositoare doar pentru a-și crea o situație materială satisfăcătoare, dar mult prea minore pentru a putea asigura saltul decisiv spre elita cea nouă a societății.

Altfel spus, a făcut o eroare de calcul, o greșeală destul de frecventă a carieristilor, atunci când a considerat că Blidar este deja la cheremul său, singurul de care trebuie să țină cont fiind Falcă și cei din cercul său de putere.

Aici este punctul nevralgic al afacerii după opinia mea.

Dacă Blidar a făcut ce a făcut în înțelegere cu Falcă sau măcar fiind convins că acesta nu are nimic împotriva debarcării lui Ando, căderea este autentică, iar Andrei Ando va trebui să se reinventeze încă odată.

În caz contrar, Ando va merge mai departe. Spre cercurile din ce în ce mai strâmte ale puterii, iar Blidar va trebui să se gândească cum să-și refacă legăturile zdruncinate dintre el și administrația lui Falcă în urma gestului său intempestiv prin care a aruncat cu apa de spălat si pruncul din covată.

Și pentru că în tot răul e și un bine: regula puterii este că ea se află într-o continuă schimbare, transformare.

Poate Blidar stie ceva de care noi încă n-am aflat. Poate e chiar Ando în aceasta situație. Și să nu uităm nici de Falcă.

Comportamentul lor în zilele care urmează ne va lămuri în mod sigur.

Analiza pornește de la ipoteza ca Blidar nu avea iluzii de la început cu privire la Ando, dar avea nevoie de el din anumite, relativ cunoscute, motive, Falcă în schimb se simte, oarecum pervers, atras și respins de el în același timp.

Asta se întâmplă cu cei care se aseamănă…